Un mesaj postat pe un grup al românilor din Germania a devenit viral, după ce omul a trăit experiență incredibilă într-un supermarket din România. 

Iată mesajul românului:

"Saptamana trecuta am mers în concediu și am vrut sa fac ceva cumparaturi. Intru în Penny Market să imi iau lapte si ce o mai fi (la mine "ce o mai fi" se face, la final, o sacoșă sau două). Pun in coș, ajung la casă, plătesc si dau să plec dar imi amintesc că nu am "ronțăieli" adică seminte, biscuiți, covrigei, etc. Mă intorc arunc și de acestea in coș și mă așez (din nou) la casă. În spatele meu o doamnă in vârsta cu doua pungi de zahar in mâini. Strângea pungile la piept. Două sacoșe de cârpă,goale, atârnau pe lângă șoldul ei. Când ajung la casă doamna întreabă caserita : "Ăsta e zaharul la 2 lei?"
Doamna de la casă răspunde afirmativ.

Privesc parul alb, ochii triști, mâinile muncite ce tremurau si strângeau, strângeau nenorocitele alea de pungi cu zahar ca pe o comoară. Mă intreb, intr-o secundă, câtă economie face la 2 pungi ... 60 bani, poate 1 leu?! Doamne, pentru ea bănuții ăia înseamnă enorm! Așează cu grija pungile pe bandă si incepe să isi caute banii, când intr-o sacoșă când în cealaltă. Ii găsește. Nu stiu câți bani avea dar era tot ce avea. Am simtit că mă sufoc. Brusc, tot aerul era insuficient. Caserița scana "rontăielile" si ii zic:

-Platesc si zaharul doamnei. Vorbesc serios!
Mă privește 5 secunde buimacă.
-Va rog, il platesc eu!, repet pivind-o in ochi.
Doamna cu parul alb nu intelegea ce se întâmplă.

Caserița ii explica ca i-am platit eu zaharul.

Începe sa plângă si nu stia cum sa imi mulțumească. A insistat sa ii spun numele mic. I l-am spus dupa ce mi-a promis ca nu mai plânge.
Am plecat si am inceput eu sa plâng. Imi pare rau că nu am luat-o de mână si să ii cumpar mai multe, dar un minut daca mai stăteam mă vedea plângând si asta nu imi doream (abia o linistisem).

In alte țări pensionarii își permit să facă croaziere, isi permit excursii in locuri exotice, isi permit sa locuiască in azile unde au conditii excepționale si personal care ii ingrijeste 24h/24h, iar la noi ...la noi nu isi permit două pungi cu zahăr. Două pungi cu zahar!!!! Doamneee!
Să muncești o viață și să fii condamnat la o bătrânețe in care fiecare 10 bani este "o comoara"?!

DOMNILOR GUVERNANȚI ACEȘTI BĂTRÂNI SĂRACI SI NEPUTINCIOȘI SUNT CA SI PĂRINȚII VOSTRI.
ȘTIȚI CE ESTE CEL MAI GREU PE LUME ?
ȘTIȚI?!
VA ZIC EU : BLESTEMUL DE PARINTE!
NICI IN GAURĂ DE SARPE NU O SĂ SCĂPAȚI DE EL!", este mesajul lui Viorel Boldiș postat pe grupul românilor din Germania. 

[citeste si]

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News