În marile orașe, atacurile aeriene sunt anunțate de mai multe ori pe zi, așa că oamenii trebuie să stea în adăposturi ore întregi. Ucrainenii, ale căror vieți s-au schimbat dramatic de la atacul rusesc au povestit, pentru publicația Ukrayinska Pravda, cum se adaptează situației.

Olga Sytnik, locuitoare în Kiev, ascunde cu copii săi în subsolul casei ei. Ea spune că este cald și au lumină. În schimb au puțină apă și mâncare. "Nu există toaletă, am acoperit podeaua de beton cu bucăți de linoleum vechi. Am luat cu noi o pătură, un covoraș și o pernă”, spune Olga.

Inițial, femeia din Kiev a verificat și unde sunt adăposturile „oficiale”. Primul a fost la liceul tehnic, iar al doilea - la școală. Cu toate acestea, unul dintre ele era închis, iar în celălalt - nu erau locuri, pentru că acolo s-au adăpostit studenții hinduși.

De aceea, au rămas cu o singură opțiune - să caute un subsol.  Potrivit Olgăi, subsolul se află în casa în care ea locuiește de 5 ani, dar locuitorii au aflat despre asta abia în timpul războiului. Când au intrat în subsol, acesta era plin de diverse gunoaie - mobilier și electrocasnice vechi, care erau depozitate acolo de ani de zile. 

Ziua de 24 februarie a durat ca o săptămână întreagă

O altă locuitoare din Kiev, Tetyana Derkach, spune că pentru ea, ziua de 24 februarie a durat ca o săptămână întreagă. Tatiana este foarte recunoscătoare că cineva a avut grijă de adăpost în avans: un subsol situat sub casă.

"Totul a fost organizat cu calm. Oleksiy a organizat încălzire, electricitate, apă și chiar Wi-Fi. De-a lungul timpului, a adus și canapele”, spune Tatiana. Din punct de vedere psihologic, pentru întreaga familie a fost o perioadă dificilă. Au mâncat doar hrană uscată: prăjituri și biscuiți. Dorm câte 2-3 ore, iar copii stau pe o saltea.

"Cel mai rău lucru a să nu știm ce se întâmplă afară. În timpul zilei, toată lumea a început să iasă din adăpost, să plimbe câinii și să se obișnuiască cu exploziile. Dar urmăreau sirenele", spune Tatiana.

"Subsoluri nu sunt peste tot și nu sunt toate deschise. Adăpostul anti-bombe este supraaglomerat și departe de casa părinților. Metroul se află și la 20 de minute de mers pe jos. Bătrânii au fost nevoiți să se ascundă acasă pe coridoarele apartamentelor toată noaptea", povestește Olena Chukhriy

Olena s-a ascuns de bombardamentele din subsolul uneia dintre case. Spune că, pe lângă acte, medicamente și alimente, au dus și o pătură. "La început oamenii s-au uitat ciudat la noi. Dar apoi, când a trebuit să stăm mult timp la subsol, au început să aducă pături. Un bărbat a aranjat chiar un colț confortabil pentru el și prietenii săi. Dimineața, președintele condominiului a venit și a adus ceai fierbinte ”, spune Olena.

Adăpost în metrou: Acolo este foarte frig

Victoria este din Kiev și spune că, atunci când ea și iubitul ei nu au fost lăsați să intre în adăpostul anti-bombă din cauza lipsei de locuri, au decis să se ascundă în metroul din Kiev.

"Erau foarte mulți oameni cu animale: pisici, câini, chiar și o pasăre. Nimeni nu este deranjat de animale. Cine se duce să petreacă noaptea în metrou, trebuie să știe că acolo e foarte frig acolo, așa că să nu uite să ia un sac de dormit sau o pătură”, spune Victoria.

Tatiana Khramova din Kiev stă cu familia sa în holul apartamentului. "Nu mai mergem la subsol. Am citit undeva ca acesta este un loc prost de ascuns care poate deveni o groapă comună.  Și cel mai bun lucru este ca holul este mai aproape de ieșire. Ar trebui să fie cel puțin doi pereți între tine și stradă", a spus ea.

Tatiana spune că mama ei refuză să doarmă pe hol, așa că noaptea trebuie ă-și ducă mama la adăpost. „Mi-e frică de sunete ascuțite, calculez toate mișcările înainte a de ajunge rapid la adăpost. Nu aprind lumina. Deja îmi văd diagnosticul de sindrom posttraumatic după război", a mai adăugat Tatiana.

„Nu voi ierta niciodată ce i-au făcut țării mele, poporului meu"

Oamenii îndură cu curaj încercările. Sunt îngrijorați pentru copii.

„Nu voi ierta niciodată ce i-au făcut țării mele, poporului meu. Încerc să mă țin, dar am plâns de câteva ori. Când fiul meu mă întreabă: "Mamă, când se va termina războiul? În câte minute?", spune Alla Rodina, mama mai multor copii din Odessa.

[citeste si]

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News