Alexandre Verdure a primit pedeapsa maximă, 30 de ani de închisoare, în cadrul procesului de apel. Între uimire și neînțelegere, părinții condamnatului, Alain și Jocelyne, se vor lupta până la capăt pentru a dovedi nevinovăția fiului lor.

O celulă de trei metri pe trei metri. Un pat de o persoană. Condiții insalubre. O televiziune care repetă aceleași programe în fiecare zi a săptămânii, la aceeași oră. Aceste programe, Alexandre Verdure le cunoaște atât de mult, încât nu se mai uită la ele. El nu citește. El a fost condamnat de instanțele de judecată de două ori. Dar pretinde că este nevinovat. Se gândește la fiul său, Sacha, în vârstă de 6 ani, pe care nu l-a mai văzut de trei ani și jumătate. Alexandre Verdure a avut deja două tentative de sinucidere. 

Cu toate acestea, nu încetează să-și amintească acea zi în care totul s-a schimbat, această poveste în care se simte prins „ostatic”. Soarta lui nu o mai poate controla. Viitorul lui... „în cel mai bun caz, mi s-a spus că voi fi condamnat la 21 de ani”.

„Suntem pregătiți pentru orice și dacă trebuie să vindem casa...”

Procesul „femei necunoscute din Frasnois”. O privire în urmă asupra unui caz pe cât de excepțional, pe atât de tragic. Telefonul este așezat pe masa din sala de mese a părinților lui Alexandre Verdure. În ultimele săptămâni, Alexandre a reușit să-și sune părinții de două ori pe săptămână: miercuri după-amiază și duminică după-amiază. Durează ore întregi, chiar dacă este să repetă iar și iar în detaliu acea celebră noapte de 29 spre 30 noiembrie 2016, când o prostituată româncă de 18 ani a fost ucisă cu brutalitate. Îi imploră pe toți cei care sunt dispuși să-l asculte „că trebuie să-l găsim pe agresorul de pe strada Chavanne, asasinul din Sullens (Elveția), cel care m-a jefuit și pe cel care a ucis-o pe Mihaela Miloiu”.

Ancheta, Alexandre Verdure o știe mai bine decât oricine. În fiecare zi care trece, el dezlegă nodul acestei aventuri care este dincolo de el, a acestei povești care l-a condus prin coridoarele întunecate și nesănătoase ale închisorilor. Nu totul poate fi scris. Pentru că groaza este dincolo de cuvinte. Trebuie să știi despre încarcerare și izolare pentru a vorbi despre asta.

Amenințările cu moartea, știe el, sunt comune în acest mediu. Vizita tatălui său în fiecare vineri este un reper al zilelor săptămânii. Mama lui s-a întors la muncă într-o școală pentru a ajuta la plata avocaților, criminologilor, martorilor din România. Nu poate merge să-l vadă pe Alexandre decât în ​​vacanța școlară.

„Suntem pregătiți pentru orice și dacă trebuie să vindem casa...”, spun părinții lui Alexandre Verdure.

„Credeam că este o greșeală”

Din acea zi în care Alexandre a fost arestat sub suspiciunea de crimă, părinții lui nu s-au îndoit niciodată de cuvântul fiului lor. Și de acea zi, Jocelyne Verdure, evident, își amintește foarte bine întrucât este ziua când viața lor s-a întors cu susul în jos.

Nu este un roman, nu este un episod dintr-un serial pe care îl urmărești seara după o zi de muncă, e viața, cea adevărată, cea care te supără cu riscul de a te distruge. În acea zi, 7 noiembrie 2017, trebuia să meargă la Besançon cu Cyrielle, nora ei. Mama lui Cyrielle este și ea în călătorie. Pentru că împreună au plănuit să meargă să cumpere rochia de mireasă, Alexandre a cerut mâna lui Cyrielle. El i-a dat deja inelul de logodnă. Data nunții era programată: 14 iulie 2018.

„Mama lui Cyrielle m-a sunat să-mi spună că nu va veni”, își amintește Jocelyne. „Ne-am grăbit la Mouthe, satul în care locuiau. Cyrielle era în lacrimi când jandarmeria s-a întors pentru că Alexandre a fost implicat într-o poveste de crimă”, relatează Alain Verdure, tatăl lui Alexandre.

„În primul rând, credeam că este o greșeală. Ne spunea că voi fi lăsat liber săptămâna viitoare. Apoi, trece o lună, un an, trei ani... este iadul”, susține Alexandre Verdure.

„Nu mă așteptam la o pedeapsă atât de lungă de 30 de ani”

Este închis de aproape patru ani la Besançon. Alexandre Verdure, în vârstă de 34 de ani, vorbește despre condiții insuportabile de detenție.

„De la procesul Lons-le-Saunier, a fost foarte greu. Nu mă așteptam la o pedeapsă atât de lungă de 30 de ani, mai ales cu toate probele pe care le-am oferit și niște avocați foarte buni. Sunt nevinovat și există o mulțime de dovezi care să arate acest lucru. Nu mai suport, e iadul aici. Strâng din dinți pentru fiul meu. Am avut deja două tentative de sinucidere. Părinții mei știu că m-am gândit deja să spânzur. Părinții mei puteau înțelege acest gest, fiul meu nu. Iau pastile, dar sunt din ce în ce mai slab. Continui sa am amenințări, paznicii cu care discut, îmi spun că capul meu are un preț. Chiar nici ei nu înțeleg ce fac aici. Izolarea este din ce în ce mai dificilă. Vis-a-vis, e districtul disciplinar, e foarte zgomotos, țipă, țipă. Nu mai trăiesc, nu am nimic, nu mi-am văzut fiul de mai bine de trei ani și jumătate”, povestește condamnatul.

Din iunie, Alexandre Verdure muncește puțin: luni spală hainele și curăță câteva ore pe coridoarele cartierului de izolare și disciplinare. Nu face sport, nu a ieșit la plimbare de trei ani și jumătate. Își petrece zilele cu un televizor ca singura companie. De la pandemia Covid-19, vizitele au fost limitate. Tatăl său merge la Besançon în fiecare vineri dimineața la 11:00, au 30 de minute. Primește câteva scrisori de la frații săi, dintre care unul se află încă în regiune, în timp ce cel mai mare locuiește în Normandia. Alexandre Verdure se agață de ceea ce poate, de ceea ce îi rămâne.

„Toată lumea crede că Alexandre este nevinovat”

„Toată lumea de aici ne știe, toată lumea ne cunoaște. Nimeni nu ne-a întors spatele nouă, oamenilor din sat, vecinilor, prietenilor, familiei, nimănui. Toată lumea crede că Alexandre este nevinovat”, adaugă Alain.

Telefonul este încă pe masa din sufragerie, conectat la difuzor. Alexandre ascultă din celula sa din Besançon, vorbește, trebuie să vorbească și să repete detaliu după detaliu toate neconcordanțele pe care le-a identificat. A încerca să-și dovedească nevinovăția îl ajută să reziste, să spere. 

Alain Verdure i-a scris recent Președintelui Republicii, „cuplului, poate că soția sa Brigitte va fi mai afectată, mai sensibilă”, premierului, lui Dupond-Moretti, ministrul Justiției. Următorul termen, Curtea de Casație. Iar Alain Verdure, își continuă, în fiecare zi, cercetările pe internet cu privirea de tată, cât mai aproape de rețeaua de proxeneți din România, clanul B., „pistă respinsă prea repede”. „În această poveste, avem senzația că există cineva de protejat, poate oameni bine așezați. Alexandre este vinovatul ideal, avea nevoie de unul...”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News