Ultima dată când Aymeric și-a ținut copiii în brațe a fost în urmă cu șapte ani. A fost o zi de vacanță ca oricare alta în Guérande. Aymeric era atunci tată a doi copii, în vârstă de 4, respectiv 1 an. O fată Alicia și un băiat François. O cunoscuse pe mama lor, Mariana în România cu câțiva ani înainte și se căsătorise cu ea în 2012.

Familia s-a mutat în România. Având serviciul în Franța, Aymeric a locuit facând naveta între cele două țări. Până în acea zi de august 2014, în Franța, unde familia își petrecea vacanța. Și ceea ce el numește „răpirea copiilor”. O dramă care l-a legat de șapte ani.

„Când m-am întors de la supermarket, nu mai era nimeni. Atunci trebuia să mergem la plajă. Soția mea nu a vrut să fac cărți de identitate franceze pentru copii, care au dublă naționalitate și ale căror pașapoarte franceze erau valabile 5 ani. Mariana își consideră copiii drept proprietatea ei”, povestește Aymeric pentru actu.fr.

Mama Marianei a ajuns să conducă viața lor de cuplu

Dacă la începutul relației lor totul mergea bine, potrivit lui Aymeric, nașterea primei sale fiice a schimbat totul. Tânăra mamă a fost ajutată de mama ei, care, potrivit bărbatului, a ajuns să conducă și viața lor de cuplu. Până în punctul în care Aymeric nu-și mai avea locul, nu mai era ascultat cu privire la educația celor doi copii.

De fiecare dată când ieșea cu fiica lui, era chestionat, spionat și aproape programat pentru simpla achiziție a unei pâini. Apoi a venit vara lui 2014 și de atunci, Aymeric, foarte fragil din punct de vedere emoțional, trăiește doar pentru a-și găsi copiii.

Plângerea lui a fost depusă la secția de Poliție din Rennes. Și în ciuda deschiderii unei anchete judiciare, alerta de răpire nu a putut fi declanșată, deoarece copiii nu se mai aflau pe teritoriul francez. 

„Nu-mi pot exercita dreptul de vizită”

De la divorțul pronunțat în 2015, copiii nu au părăsit niciodată România. 

"Eu nu-mi pot exercita dreptul de vizită. Ori sunt cu ea, ori îmi spune că sunt bolnavi”, mai spune Aymeric.

Pentru bărbat „este un calvar” faptul că nu-și poate vedea copiii care sunt „privați de cultura lor franceză, mama nedorind ca ei să vorbească această limbă”.

Astăzi, situația a devenit tensionată de când mama copiilor îi cere pensie alimentară. Un sprijin financiar ar fi plătit bărbatul în cazul în care i s-ar garanta „dreptul de a-i vizita timp de șapte ani pe copii". 

„Conturile mele au fost blocate”

Instanța din Rennes a pronunțat o hotărâre, prin care mama a fost despăgubită, însă aceasta a trecut printr-un executor judecătoresc cu titlu executoriu european pentru a revendica restanțe de câteva zeci de mii de euro. O sumă pe care Aymeric nu o poate plăti.

„De atunci, conturile mele au fost blocate. Executorul judecătoresc a venit la părinții mei, dar documentul este incomplet. Celebrul titlu care trebuie tradus în ambele limbi nu există. Toate aceste proceduri m-au costat sănătatea. Trăiesc un coșmar și mă gândesc la el zi și noapte”, mai spune Aymeric.

Pentru avocatul său din România se judecă problema dreptului de acces, chiar dacă instanța stabilise ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun.

„Tatăl are dreptul să-i vadă, dar, potrivit mamei, copiii nu-și cunosc tatăl. Astăzi, această execuție forțată este o veste proastă pentru tată. Este o modalitate de a-l face să renunțe la drepturile sale de vizită și la autoritatea părintească. Posibilitățile financiare ale mamei sunt mari și cererea de executare silită a unei pensii vine la 6 ani de la divorț”, a precizat avocatul lui Aymeric din România.

„Minorul trebuie să fi locuit în Franța cel puțin 6 luni”

În Franța se desfășoară o procedură de contestare a titlului executoriu. Iar Aymeric va trebui să călătorească în România, în ianuarie, în cadrul cercetărilor pentru custodia copiilor. Va trebui să se supună și mama acestuia. Această călătorie în România îl sperie și se teme.

Confruntat cu această dramă personală, Aymeric a vrut să găsească ajutor. Astfel, bărbatul este susținut de platforma telefonică 116 000. A bătut și la ușa asociației Hostage Children, creată în 2011. Asociația oferă sprijin moral taților și mamelor și sprijin juridic cu avocatul său specializat în sistemul german. De asemenea, poate apela la un avocat independent care este familiarizat cu legislația europeană a răpirii de copii.

„Primul lucru de făcut atunci când copilul dispare împreună cu celălalt părinte este o cerere de returnare adresată țării în cauză. Problema reședinței obișnuite a copilului este crucială deoarece, ca și în toate țările membre ale UE, instanța franceză cere ca minorul să fi locuit în Franța cel puțin 6 luni”, subliniază Alain Joly, președintele Hostage Children.

„Interesul material este întotdeauna pe primul loc”

Aymeric a contactat avocatul care lucrează cu Hostage Children, Maître Dupont-Baillon care a luat cunoștință o parte din dosar. 

„Practica sechestrului este ușor de pus în aplicare în timp ce deciziile privind drepturile de vizită nu sunt respectate. Interesul material este întotdeauna pe primul loc. Cel al tatălui, și prin extensie al copilului, este mai greu de păstrat, deoarece mamele reprezintă 70% din părinții care îndepărtează copilul de celălalt părinte”, susține Maître Dupont-Baillon, avocat.

La rândul său, Ministerul pentru Europa și Afaceri Externe, împreună cu secția consulară a ambasadei sale la București și cu autoritatea centrală franceză, monitorizează îndeaproape acest dosar, dar nu poate interveni.

Cazul Aymeric este unul dintre cele patru dosare privind drepturile de vizită ale copiilor pe care este mobilizat consulatul. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News