"Zilele trecute, Facebook-ul mi-a adus sub nas o postare a unei persoane pe care o simpatizam. Poate şi prin prisma faptului că tatăl său a fost unul din modelele mele în ale televiziunii. Colega mea de breaslă, Cristina Ţopescu, dorindu-şi, probabil, să iasă de sub conul de umbră al ultimilor ani, îşi oferea, în scris, pe pagina sa de socializare, serviciile de 'meditator' pro-bono, pentru primul ministru al României. (...) Dezvelind însă spusele domnişoarei Ţopescu de haina veninoasei ironii, m-am căznit în zadar să rimez cu vreuna din spusele sale... N-am reuşit decât să mă întristez şi să-mi găsesc alinare în faltul că, plecat prea departe, tatăl său nu va fi atins de aceste inepţii", este o parte a mesajului Marinei Almășan.

Replica Cristinei Țopescu 

A urmat apoi replica Cristinei Țopescu:

Fiecare cu opiniile si optiunile ei, draga Marina Almasan, nimic mai firesc!

"Ca noi toti, draga Marina, si tu si eu avem simpatii si antipatii intre noi. Nu discutam aici cat iti sunt de simpatica sau nu, ne imaginam ca una-i una, alta-i alta si ca tu esti o instanta obiectiva 100%. Asadar, pe puncte, in mod deliberat mai putin elaborat, iti spun:

1. Ai delicatetea de a nu mai face vreo referire la tatal meu, te rog! Tie ti-a fost coleg, mie mi-a fost tata. Ma bucur ca l-ai respectat, dar imi ingadui sa stiu mai mult despre cum gandea tatal meu si ce principii avea. Unul dintre ele, de pilda, se referea la profesionalism.

2. Nu mai face referiri la parinti, fie ca mai traiesc sau nu. Oanei Roman ii replici foarte principial, incheind cu o referire la copiii cu parinti celebri. Nu e elegant, draga Marina. In cazul meu, mai mult, mi-am pierdut tatal de curand. E cel putin nedelicat. Pe Oana o poti rani si pe ea. Nu e nici meritul si nici pacatul nostru ca avem parinti celebri. Se intampla, ca, educati de ei, putem avea reactii care tie nu ti-s pe plac. E firesc, draga Marina, sa avem opinii diferite. Si nici toti nu putem avea parinti celebri, nici asta nu trebuie sa ne provoace vreo angoasa. Dimpotriva, crede-ma!

3. Tu o admiri pe doamna Dancila. Perfect normal! Pe mine nu ma contrariaza asta. Stii, si asta am invatat de la tatal meu, sa nu ma intereseze cine pe cine admira sau nu si sa-mi vad de treaba mea! Ca tu califici ca ironica postarea mea despre dansa, iar e perceptia ta si e ok. Eu incercam doar sa atrag atentia ca un premier nu poate vorbi asa si ca are nevoie de ajutor.Politicienii, de ale caror fapte tu ai libertatea sa fii multumita, au si rol de reprezentare. A țarii, Marina! Noi, la televizor, mai putem avea balbe, cand asta facem in fiecare zi mai multe ore, dar si noi suntem constienti cand gresim si nu suntem mandri de asta, dimpotriva, incercam sa fim mai atenti. Reputatie de balbaite nu avem niciuna si am mai si facut cate ceva in televiziune amandoua, nu? Balbele, mai rare, preferabil, fac parte din meseria asta facuta de oameni si nu de roboti. Stai ca vin robotii si n-o sa mai avem problema asta!:) 
Doamna Dancila, insa, este premierul tarii, dansa ar trebui sa inteleaga ce spune, ce citeste, nu crezi? Daca nu poate acum, e imperios necesar sa invete. Nu o s-o invat eu, nu ma cheama nimeni din PSD-ul condus de Liviu Dragnea, asta mi se pare mai mult decat evident. Dar, uite, te poti oferi tu, sigur ai mai multe sanse. Daca nu, oricum, cred ca e cazul sa se apeleze la cineva. Asa imi ingadui sa cred eu, daca nu ti-e cu suparare! 
Altfel, mi-am exprimat, tot public, admiratia pentrul gestul doamnei prim ministru de a adopta un copil. Iata ca avem aceasta admiratie in comun! Doar despre profesionalismul doamnei avem opinii diferite. Iar aici, nu stiu de ce, dar cred ca eu si tatal meu am fi impartasit aceeasi parere.

4. Cand ii suspectam pe altii de ironie, bine ar fi sa nu uzam noi insine de ea. Ca eu sunt, asa cum spui tu, intr un con de umbra, nu e o nenorocire si asta nu afecteaza imaginea tarii. Unii aleg, din cand in cand, sa iasa din lumina in care altii isi pot dori sa fie tot timpul. Eu am decis sa nu-mi doresc, cu orice pret. Iar alegerea a fost a mea, printr-o demisie discreta. Si asta tot de la tatal meu am invatat. 
In rest, stii, noi, astia cu parinti celebri, avem felul nostru de a ne manifesta, de a ne spune opiniile. Nu ne intrebam parintii, neaparat, ce-i drept, cand scriem pe facebook. Daca ei nu mai sunt in lumea asta, nici nu mai avem cum. Dar educatia ei ne-au dat-o si multe dintre valorile lor ni le-au transmis, inclusiv genetic. 
Pe facebook scriem multi care nu ne dorim sa iesim din vreun con de umbra, pe facebook scriem pur si simplu, scriem deja multi, in mod natural deja. E o forma de libertate, nu? Si tu scrii pe un blog si bine faci. 
Cei care ma cunosc mai indeaproape stiu ca, dincolo de profesia noastra, intotdeauna am preferat "conul de umbra" pe care l-am putea numi si discretie, de pilda. Facebook-ul, insa, face parte din libertatea de a ne exprima toti, draga Marina! Eu o fac intr o maniera civilizata, dar am ales sa nu tac. Nici tatal meu n-a tacut. In vremuri si mai grele. Ce fac eu acum e la indemana noastra, a tuturor. Si e tare bine ca e asa!!!" a fost replica Cristinei Țopescu.

Marina Almășan a continuat "dialogul" 

Marina Almășan a continuat însă războiul:

Am stat mult să mă gândesc, dacă să continui “dialogul”. 
Ignorând recomandările prietenilor mei ( “nu te băga în tărâțe, te vor mânca porcii!”), am decis să trag totuși niște necesare concluzii, după o zi...să-i zicem “interesantă”. 
Am știu de la început că editorialul meu va stârni furtuni. Am avut o experiența anterioară - când, cu vreo doi ani în urmă, m-am revoltat public pentru faptul că fiica unui mare actor ( iată, schema tată-fiică se repetă!) batjocorea un membru al guvernului de atunci, pe motiv că are o engleză de baltă. Ce mi-a fost să aud/citesc atunci, ca reacție la postarea mea, este greu de redat, în cuvinte. Așa că, pentru “challenge”-ul de astăzi am fost, oarecum, “antrenată”. 

(...)

Rămân la părerea mea ( confirmată, iată, de “ecourile” editorialului meu “sinucigaș”) că mai avem încă mult de tropăit , până să ne putem lăuda că trăim într-o țară civilizată, în care știm să ne respectăm conducătorii pe care tot noi i-am ales, iar dacă aceștia nu mai corespund gusturilor noastre rafinate, știm să avem răbdarea și decența de a aștepta ziua votului, pentru a-i amenda, exercitându-ne dreptul la vot, pe care ni l-a făcut cadou Revoluția. 
In rest, îmi las postacii să-și șteargă clăbucii de la gură, după ce și-au exersat, în libertate, grobianismul și instinctele primare, transmițând păreri care puteau fi formulate civilizat. Îi asigur că m-ar fi convins, poate, mai mult.
Seară bună, dragilor! Homo homini lupus est.

[citeste si]

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News