Lucrează ore întregi sub soarele arzător, sau în ploaia torenţială, pentru a cultiva şi a recolta fructele şi legumele pe care le găsim atât de uşor în supermarketuri. Odată cu răspândirea pandemiei coronavirusului în Europa, i-am descoperit brusc pe cei care au fost numiţi „lucrători esenţiali”, şi care ne permit să avem zilnic mâncare în farfuriile noastre.

Persoane ale căror drepturi şi condiţii de viaţă sunt de mai multe decenii de-a dreptul scandaloase, arată o anchetă Euronews, realizată în parteneriat cu Lighthouse Reports, Der Spiegel şi Mediapart.

PAC: o ploaie de bani pentru companii şi niciun fel de protecţie pentru lucrători

Politica agricolă comună a Uniunii Europene (PAC) - cea mai mare sursă de subvenţii din lume - îşi propune să sprijine fermierii şi să alimenteze aproximativ 60 de miliarde de euro pe an în sector. Însă condiţiile de muncă ale persoanelor angajate în aceste ferme nici măcar nu sunt menţionate.  

„În prezent ne aflăm într-o situaţie absurdă, adică sunt mai protejate animalele decât unii dintre lucrătorii din fermele noastre”, spune europarlamentarul verde german Daniel Freund.

Într-o anchetă comună în colaborare cu Lighthouse Reports, Der Spiegel şi Mediapart, Euronews a intervievat zeci de lucrători agricoli de pe continent. Aceşti muncitori se plâng de ore neplătite, de presiuni psihologice enorme, de faptul că au foarte puţină apă sau material de protecţie la dispoziţie. Unii au mărturisit că au leşinat, sau au vomitat din cauza epuizării. Ne-au arătat condiţiile teribile în care locuiesc şi au vorbit despre cazuri de abuzuri verbale, fizice şi chiar sexuale.

Spania: barăci şi pedepse

Spania este principalul producător european de fructe şi legume. În sudul provinciei Huelva, căpşunile sunt numite „aurul roşu”. O afacere care produce venituri de jumătate de miliard de euro pe an.  

Dar nu toată lumea profită de asta. Mulţi muncitori din regiune sunt migranţi neregulaţi, care trăiesc în „chabolas”, barăci construite din lemn, placaj şi plastic provenit din sere. Nu au acces la electricitate, canalizare sau apă potabilă.  

„O ţară dezvoltată precum Spania, o ţară europeană... Nu pot înţelege cum pot permite să continue această situaţie”, comentează Seydou Diop, care în trecut a făcut parte din armata culegătorilor de căpşuni şi a locuit într-una dintre acele barăci. Acum coordonează un colectiv de muncitori care-i reprezintă pe migranţii fără documente, adică, aşa cum ne spune el, reprezintă majoritatea muncitorilor agricoli din regiune.  

Euronews şi ceilalţi parteneri din această anchetă au intervievat mai mult de douăzeci de culegători şi foşti culegători de fructe din Huelva. Mulţi au spus că nu au primit măşti sau mănuşi în timpul pandemiei Covid-19.  

Toată lumea se plânge de orele neplătite, de condiţiile de muncă epuizante şi de presiunea enormă pentru a recolta cât mai multe fructe.  

José Antonio Brazo, un reprezentant al sindicatului Sat din Huelva, spune că cei care nu sunt suficient de productivi sunt pedepsiţi: "Pe stil medieval. Dacă nu culegi kilogramele pe care ţi le cer, rămâi acasă una, două sau trei zile fără salariu. Deci, în acele zile nu aduci bani acasă".  

Cei mai mulţi dintre lucrătorii cu care am vorbit au cerut să rămână anonimi de frica represaliilor. Mulţi dintre ei au lucrat pentru Bionest, care conform datelor guvernamentale, doar anul trecut a strâns 4,4 milioane de euro în subvenţii PAC.   Bionest nu a răspuns la solicitările noastre repetate de a comenta aceste informaţii. Site-ul web se deschide printr-un mesaj special care mulţumeşte "tuturor lucrătorilor agricoli, lucrătorilor din depozit, tuturor persoanelor implicate în afacerea noastră care îşi desfăşoară activitatea în fiecare zi în aceste momente dificile".

Franţa: „Bine aţi venit în iad”

Franţa este o putere agricolă care se mândreşte cu unele dintre cele mai bune soluri şi clime din lume, fiind de departe cel mai mare producător de seminţe oleaginoase şi cereale din Uniunea Europeană şi care primeşte mai multe subvenţii agricole decât oricare alt stat membru: peste 7 miliarde euro pe an, conform datelor Uniunii.  

Juan, un tânăr columbian, a ajuns aici cu o viză de vacanţă de muncă. A auzit despre Fattoriè Larrère pe o pagină de Facebook care anunţa posibilitatea de a lucra ca muncitor sezonier în sud-vestul Franţei. Însă nu a fost angajat de compania în sine, ci de un subcontractant care furnizează în mod regulat lucrători sezonieri pentru Larrère şi pentru alte ferme din regiune.  

La sfârşitul lunii mai, Juan a fost repatriat în Columbia cu ajutorul autorităţilor consulare, după ce a acumulat o serie întreagă de dezamăgiri în cele două luni în care a lucrat ca muncitor agricol în Franţa blocată de pandemie. Pornind de la cazare: o casă de oaspeţi în care trăiau înghesuiţi peste 40 de lucrători sezonieri.   

„Bine ai venit în iad, îmi amintesc că mi-a spus. Am crezut că este o glumă. Dar când au deschis uşa şi am văzut casa... A fost un dezastru. Podeaua era murdară, erau muşte pe tavan, în baie erau fecale pe pereţi", spune Juan la telefon, care a cerut să nu-i fie publicat numele complet.  

Euronews şi partenerii săi au avut acces la copii ale planurilor casei, deţinută de familia Larrère, precum şi la înregistrările chiriaşilor care spuneau despre chiria pe care au plătit-o: aproximativ 200 de euro pe lună, bani reţinuţi direct din salariul lor. La sfârşitul lunii iunie, chiriaşii i-au condus pe corespondenţii noştri să viziteze casa.  

Într-o cameră putea dormi până la cinci adulţi. Alţii dormeau în paturi suprapuse, încălcând legile franceze privind locuinţele pentru lucrătorii sezonieri. Nu erau furnizate cearceafuri sau perne, iar în băi nu exista hârtie igienică.   Fermele Larrère sunt importanţi producători de morcovi organici în Franţa, cu o cifră de afaceri anuală de aproximativ 50 de milioane de euro. Conform datelor guvernamentale, în fiecare an primesc peste 300.000 de euro din subvenţiile PAC.  

Am vorbit cu aproximativ cincisprezece persoane care au lucrat la această fermă. Cu toţii se plâng de zile lungi de muncă, de ore suplimentare neplătite şi de cazarea mult prea scumpă.  

Ca răspuns la ancheta noastră, directorul general al acestei companii de familie, Patrick Larrère, a trimis o declaraţie lungă în care a scris că, după ce ne-a întâlnit, compania a efectuat un sondaj intern şi a recunoscut unele deficienţe în organizaţie, dar că majoritatea persoanelor intervievate de noi intenţionau să revină să muncească la fermele lor şi în viitor.  

Larrère adaugă că va fi elaborat un cod deontologic pentru a îmbunătăţi managementul şi condiţiile de muncă. Promite să furnizeze cearceafuri şi cere ajutorul autorităţilor pentru găzduirea muncitorilor în timpul sezonului de vară.  

În Germania: costul uman al cărnii

În abatoarele din întreaga lume, focarele de Covid-19 au contribuit la aprinderea luminii reflectoarelor asupra condiţiilor de muncă ale celor care sacrifică carnea ce ajunge pe rafturile supermarketurilor noastre.  

Compania germană de ambalare a cărnii Tönnies a ajuns în centrul unor controverse pentru că nu a putut ajuta suficient de mult autorităţile pentru a depista sutele de lucrători infectaţi.  

O mare parte din forţa de muncă a companiei este angajată în Europa de Est, prin subcontractanţi acuzaţi de sindicate că nu au plătit ore suplimentare şi că i-au pus pe lucrătorii migranţi să plătească sute de euro chirie pentru un pat într-o cameră comună.   Chestiunea a riscat un incident diplomatic între România şi Germania, atunci când ministrul român al muncii, Violeta Alexandru, a sosit cu maşina de la Bucureşti pentru a se plânge de tratamentul acordat compatrioţilor săi care lucrau în fabricile de prelucrare a cărnii din ţară şi în fermele de sparanghel.   

„Lucrurile ar trebui să fie clare de la început: care este salariul meu? Cât sunt plătit pentru orele suplimentare? Cât de mult pot să lucrez în plus?", spune Alexandru pentru Euronews, citat de Adevărul.  

Politica a insistat asupra faptului că verificarea condiţiilor de muncă revine statelor membre, sugerând că UE ar trebui să utilizeze mai bine puterea sa de foc şi să fie arhitectul schimbării în sectoarele subvenţionate, precum agricultura.   

„Cred că rolul nostru în UE este să ne asigurăm că banii contribuabililor la nivel european sunt trataţi cu respect, inclusiv prin efectuarea de controale şi prin verificarea faptului că toţi angajaţii cu aceste contracte acoperite de fonduri europene beneficiază de o protecţie socială minimă pentru locul de muncă pe care îl acoperă".

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News