Unul dintre marii scriitori ai istoriei literaturii noastre, Radu Cosașu spunea mereu că ar vrea ca pe lespedea lui să scrie: ”Aici odihnește un copil care și-a dorit să fie ziarist sportiv”, spune Cătălin Totlontan despre cel care în ultimii 20 de ani a fost editoialist pentru GSP.ro.

A murit jurnalistul sportiv Radu Cosașu

A deţinut temporar rubrici la reviste ca „România literară”, „Tribuna”, „Flacăra”, „Cinema” şi la ziarele Sportul, Informaţia Bucureştiului și Gazeta Sporturilor, semnând uneori cu pseudonimul Belphegor.

Este cofondator, alături de Andrei Pleşu, Tita Chiper şi Zigu Ornea, în anul 1993, al revistei săptămânale de cultură „Dilema”, care din 2004 a apărut sub o nouă denumire – „Dilema veche”.

După ce a absolvit liceul la București (1940-1948), a urmat un an de studii la Facultatea de Litere (1948-1949), de unde a fost recrutat pentru Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” (1952-1953).

După 23 august 1944, Radu Cosașu pornise prin a fi un admirator sincer al socialismului real, pentru ca, după evenimentele din Ungaria din anul 1956 și, mai cu seamă, după Primăvara de la Praga, din 1968, să-și reconsidere ferm opțiunile. 

Această teorie l-a lăsat șomer mai bine de zece ani. După evenimentele din Ungaria din anul 1956, iar mai apoi după Primăvara de la Praga din 1968, Radu Cosașu si-a reconsiderat opțiunile politice.

Radu Cosașu a lucrat în presă toată viața

A fost reporter la „Revista elevilor” (1948-1949), unde a şi debutat în 1948, apoi redactor la „Scânteia tineretului” (1949-1950, 1953-1956), de unde a fost concediat, după ce a lansat teoria „adevărului integral” la Congresul Tinerilor Scriitori din 1956, potrivit lucrării „Dicţionarul scriitorilor români” (Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995). Între anii 1968-1987 a fost redactor la revista „Cinema”.

„M-au dat afară de la Scînteia tineretului şi din presă fiindcă m-am pronunţat împotriva cenzurii. Dar nu m-au eliminat ca evreu, ci ca javră mic-burgheză! Într-un fel însă, m-au eliberat, ca şi pe Mazilu, pe Fănuş, pe Ţic şi pe alţii, pentru că m-au silit să fantazez, să mă dedic literaturii. Culmea ironiei, m-a scos din presă Leonte Răutu, şeful de-atunci al propagandei, el însuşi evreu!”, spunea Radu Cosaşu, în 2010, într-un interviu acordat lui Ovidiu Ioaniţoaia.

Radu Cosaşu a debutat editorial în 1952, sub pseudonimul Radu Costin, cu un volum de proză patriotică. Afirmarea sa s-a produs cu volumul de proză satirică „Maimuţele personale” (1968) şi cu un gen eseistico-publicistic original, insolit în volumele: „Un august pe un bloc de gheaţă” (1971), „Viaţa în filmele de cinema” (1972), „Ocolul pământului în 100 de ştiri” (1974), „Cinci ani cu Belphegor” (1975), „O vieţuire cu Stan şi Bran” (1981), „Sonatine” (1987).

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News