„Este greu să postezi obiectiv despre ce s-a întâmplat la Caracal. Toți cei cu care am vorbit sunt indignați și sufocați de sentimentul neputinței. România a ajuns la un nivel pentru care trebuie inventat vocabular nou. Un vocabular șocant care să ne trezească. Incompetență, prostie, nepăsare, absurditate, rea voință, șmecherie, hoție, hoți, infractori, grup infracțional organizat, mafie politică, lipsă de empatie, politruci, nesimțire, nerușinare sunt cuvinte care și-au pierdut forța. Ultrafolosite, ele s-au tocit de sens. Am ajuns să vorbim despre absurd ca despre o plată a unei facturi. Nu mai avem capacitatea de a ne indigna. Nu ne mai indignăm în legătură cu nimic, la niciun fel de eveniment tragic care vorbește (a câta oară??) despre situația incredibilă în care a ajuns țara noastră. Suntem lipsiți de speranța că putem să resetăm MENTALITATEA unui popor anesteziat definitiv, programat să nu vadă decât orizontul îngust individual în care ne zbatem ca niște mormoloci căutând supraviețuirea. Este ceva iremediabil defect în felul în care acționăm și reacționăm la evenimente tragice. Ce s-a întâmplat la Caracal este profund legat de ce s-a întâmplat la Colectiv sau în cazul Sorinei sau în miile de cazuri în care dramele individuale au loc cu concursul larg al unor autorități incompetente și dezumanizate.

Dezumanizare e un cuvânt potrivit pentru ce trăim acum. Sensul în care îl folosesc e ăla care decojește de pe noțiunea de Om orice formă de minimă atenție la lumea din jurul nostru, la nevoile celor de lângă noi. Nu mai trăim decât pentru noi, se vede în cum parcăm, în cum conducem, în cum ne vorbim, în cât de mult ne pasă de ceea ce avem în comun, în disperarea de a demonstra că interlocutorul nostru e prost.

Codul roșu al inteligenței morale și emoționale s-a aprins de mult. Când prim ministrul țării tale se numește Viorica Dăncilă și când tot, dar absolut tot aparatul administrativ, de la guvern până la administrațiile locale, este capturat de o rețea bine pusă la punct de soldați ai șmecheriei și căpătuielii, avem imaginea clară a României de azi. România este în colaps. Este bine să știm asta în fiecare zi în care ne deplasăm pe stradă, pentru că se pare că nu suntem deloc la adăpost de asemenea tragedii, iar țara nu pare să se repare. România este în stare de avarie, numai că pentru noi avarie a ajuns să aibă altă semnificație: e doar o formă de a anunța că ești ocupat, grăbit și vii imediat după ce ai lăsat mașina blocând singura bandă a unei străzi sau o trecere de pietoni.

Nu știu care e soluția la criza României. Nu am asemenea co mpetențe. Știu doar că dacă vrem să mai avem vreo cât de mică șansă la decență trebuie să apelăm la educație. Un om căruia să-i pese de alții și să fie receptiv la comunitatea în care trăiește se formează din creșă și grădiniță. Acolo unde educatoarea ar trebui să-i explice copilului că orice acțiune a lui are un impact în lumea în care trăiește. Și că inactiv și nepăsător nu este o variantă. Cu condiția ca educatoarea să fie educată. Nu știu însă cum ne putem educa noi, cei care vorbim despre educația copiiilor noștri și întreținem eșecul numit România.

PS. O familie este în doliu și și-a pierdut copilul de 15 ani. Copilul de 15 ani ar fi putut fi salvat. Oare reușim cu adevărat să ne închipuim pentru o secundă ce trăiesc acei părinți? Avem puterea să ne imaginăm pentru o secundă cum un perete imens de beton negru s-a prăbușit asurzitor la un centimetru de ochii acestor oameni? Vedem cu ochii minții cum ei nu mai întrevăd nicio speranță? Nu, nu putem face asta.

PS2. Pentru Viorica Dăncilă și "clasa politică" e doar o întâmplare nefericită, un viciu de sistem, o greșeală.
Pentru cetățenii României este încă un "rezultat" al corupției și coruptibilității”, a scris Tudor Chirilă pe pagina de Facebook.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News