„Viața celor trei frați Minovici – Mina, Ștefan și Nicolae – rămâne pildă și imbold pentru generațiile viitoare de ceea ce pot realiza caracterele înzestrate cu tenacitate, perseverență, putere de muncă și patriotism, dar și că fără sacrificiu, fără o dăruire totală, fără muncă nu se poate construi nimic temeinic.”

 Prof. Dr. I. Moraru

Vila-muzeu lăsată Bucureștiului de Nicolae Minovici  Foto: Crișan Andreescu 

Zona de proveniență a fraților Minovici este Macedonia sârbească. Datorită faptului că pașaportul tatălui lor Ștefan a fost eliberat de autoritățile sârbești, numele românului macedonean Ștefan Mina a devenit Minovici și astfel s-a transmis urmașilor. S-a ocupat cu creșterea și negoțul vitelor și cu exportul de cereale și cai.

Mina (1858-1933), Ștefan (1867-1935) și Nicolae (1868-1941) este ordinea în care s-au născut frații Minovici, fiii Sofiei și ai lui Ștefan Minovici.

Despre Mina, născut la Brăila, aflăm că a avut o copilărie fericită, asta mai ales datorită bunicului său care asigura bunăstarea familiei. Încă de copil și-a arătat firea autoritară, conducând jocurile cu prietenii și impunându-se chiar și celor mai în vârstă decât el, aflăm din aceeași sursă documentară. Se spune că tovarășii de joacă îl considerau căpetenia lor, îl iubeau și-l admirau, cu toate că de multe ori le juca tot felul de renghiuri.

„De mic îndrăgise animalele, mai ales păsările, dar soarta i-a hărăzit să trăiască toată viața numai printre cadavre, căutând să afle și să dea la iveală tainele care le tăiaseră firul vieții.”

                                                                                    N. Ioanid – B. Angelescu

"Frații Minovici"

În anul 1873 s-a înscris la Școala superioară de farmacie, înființată de Carol Davila, care îl ia sub directa sa supraveghere. Institutul a fost inaugurat în anul 1892 de către medicul al cărui nume îl poartă în prezent ca semn de omagiu. Puțină lume știe ca Institutul Medico-Legal, fondat la 1898 de către Mina Minovici – cel care a reformat medicină legală, a fost primul institut de profil din Europa, chiar primul din lume. La vremea respectiva, era, în ceea ce privește tehnologia, cel mai performant din Europa. Și chiar dacă e vorba de IML, să nu ne gândim doar la morți si autopsii ci și la anatomie patologică, antropologie judiciară și știință – toxicologie, biologie, genetică."

 Sufrageria Vilei Minovici  Foto: Crișan Andreescu

Ștefan Minovici era un copil plăpând, bolnăvicios, cu o fire blândă, mai închisă, ceea ce-l făcea să nu ia parte la jocurile celorlalți frați și ale prietenilor. Îi plăcea să observe fluturii și gângăniile pe care le cerceta amănunțit. La fel ca și frații săi, Mina și Nicolae, urmează liceul „Sf. Sava” absolvind în 1887. Se înscrie la Facultatea de științe a Universității din București, secția fizico-chimice. Pentru ridicarea corpului farmaceutic, înființează în anul 1899, Asociația generală a corpului farmaceutic din România, care începe publicarea unui buletin de specialitate. În aceste buletine, profesorul publică o parte din lucrările sale originale, diferite memorii adresate autorităților competente cu privire la învățământul farmaceutic, conferințe, traduceri din autori străini. În 1919 înființează Societatea de chimie din România.

A cerut printr-o scrisoare ca înmormântarea sa să fie simplă. „Nici un discurs, nici o floare, nici un doliu.”  Elevilor săi le lasă îndemnul:

 „Ridicați-vă prin viață spirituală, care înalță, și prin jertfă, care înnobilează . Ca să nu greșiți, ascultați întotdeauna de glasul conștiinței; conștiința e sufletul și sufletul e divin. Dispar fericit că am făcut ce am putut.” 

                                                                                                Ștefan Minovici

Dintre cei trei frați Minovici, Nicolae Minovici a lăsat Bucureștiului o vilă-muzeu care astăzi îi poartă numele, aflată între Fântâna Miorița cea „concepută de arhitectul Octav Doicescu, împodobită pe cei doi pereți drepți cu mozaic în alb și negru conceput de Milița Petrașcu, din care apa țâșnește ca o creastă de cocoș” și Gara Băneasa. Preocupările lui Nicolae Minovici au excelat mai ales în ceea ce privește studiul sinuciderilor prin spânzurare, dar și a tatuajelor. De altfel, se spune că ar fi dobândit un cancer esofagian tocmai de la experimentele pe care le-ar fi făcut pe propria persoană. Adresa Muzeului Nicolae Minovici este: Str. Dr. Nicolae Minovici, nr. 1, iar programul de vizitare este de miercuri până duminică între 10.00 și 18.00.

 „Niciodată omul să nu fie mulțumit că a făcut prea mult, ci totdeauna să fie animat de dorința de a face cât mai mult.”

 Nicolae Minovici

Costume din patrimoniul Muzeului Minovici  Foto: Crișan Andreescu

După cum aflăm de pe muzeulbucurestiului.ro: „Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici a fost ridicat la marginea Bucureștiului în 1905 pentru a deveni o veritabilă vilă de odihnă a proprietarului, un important exponent al medicinei românești de la începutul secolului al XX-lea. Însă în 1906 destinația clădirii se schimbă radical și devine adăpost pentru o vastă colecție de artă etnografică românească și primul muzeu de profil din București, inițial denumit ,,Muzeul de Artă Națională Prof. Dr. Nicolae Minovici. Clădirea, plasată pe Şoseaua Bucureşti – Ploieşti pe colţ cu strada Doctor Nicolae Minovici, numărul 1, este considerată drept unul dintre monumentele arhitecturale remarcabile pentru stilul neoromânesc. Proprietarul însuși a căutat surse de inspirație în arhitectura de factură populară. Demersul său de a aduna obiecte de artă națională a concis cu acela de a culege experiențe vizuale care s-au materializat în proiectul vilei devenită astăzi Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici.”