Chiar dacă victimele nu au fost încă oficial identificate în aşteptarea rezultatelor ADN, mai multe familii vietnameze sunt sigure că este vorba de apropiaţi ai lor, de la care nu mai au veşti.

După descoperirea, la 23 octombrie, a celor 39 de migranţi morţi îngheţaţi într-un container denumit "camionul ororii" şi în faţa valului de reacţii la nivel internaţional, reţelele de traficanţi lucrează mai discret în Vietnam. Cu toate acestea, chiar dacă este posibil ca "ele să-şi suspende un timp activitatea, ele nu vor dispărea", şi-a exprimat convingerea pentru AFP un traficant de persoane din provincia Ha Tinh, centrul Vietnamului, de unde proveneau majoritatea victimelor.

Business-ul este prea rentabil: călătoria spre Europa îi costă pe candidaţii la imigrare între 10.000 şi 50.000 de dolari, ceea ce obligă familiile să-şi vândă pământurile sau să împrumute bani. "Datorăm şi acum în jur de 8.600 de dolari", spune Nguyen Dinh Gia, sigură că fiul ei se afla în camionul frigorific. Acesta lucra pe un post de chelner în Franţa şi trimitea între 250 şi 430 de dolari pe lună rudelor sale pentru achitarea datoriei. El le-a spus de curând că vrea să-şi găsească un loc mai bine plătit.

Călătoria este riscantă şi periculoasă. În pofida promisiunilor, traficanţii de persoane adesea nu-i duc pe migranţi decât până în Franţa sau Belgia, iar aceştia trebuie să întreprindă singuri o ultimă călătorie periculoasă, adesea ascunşi între roţile camioanelor, pentru a trece Canalul Mânecii.

În provincia Ha Tinh, puţin dezvoltată şi lovită de încălzirea climatică, majoritatea locuitorilor trăiesc din agricultură sau pescuit, iar venitul anual de persoană este în unele oraşe de sub 1.200 de dolari, un nivel mult inferior mediei naţionale, de 2.600 de dolari.

Mulţi dintre tineri au plecat deja. Odată ajunşi în străinătate, banii pe care ei îi trimit acasă sunt folosiţi la renovarea locuinţelor sau la cumpărarea unui mijloc de locomoţie. Aici, "oamenii din sate sunt în continuare săraci, nu au acces la oportunităţile oferite de Vietnam, iar tinerii au aceeaşi dorinţă ca înainte de tragedie: să plece pentru a-şi ajuta familia", subliniază Mimi Vu, expertă independentă în problema traficului de fiinţe umane.

Chiar şi pentru cei care s-au întors din Regatul Unit - adesea expulzaţi pentru că au lucrat ilegal în ferme de canabis unde sunt angajaţi mulţi vietnamezi aflaţi în ilegalitate - chemarea străinătăţii rămâne vie.

Imigraţia are o anvergură istorică foarte particulară în Vietnam. La sfârşitul anilor 1970, sute de mii de vietnamezi au fugit de regimul comunist la bordul unor ambarcaţiuni precare. Poveştile, uneori tragice, ale acestor "boat-people" pe drumul exilului "nu i-au împiedicat pe vietnamezii rămaşi în ţară să încerce din nou să-şi trimită familiile în străinătate", subliniază Mimi Vu.

[citeste si]

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News