Tenacitatea părinților victimelor, care au căutat cu toate forțele un proces, nu a fost suficientă. Printre studenții care s-au stins în accidentul rutier din Spania se numără și o româncă. Membrii familiei: "Povestea noastră judiciară se încheie".
La șapte ani de la masacrul în care au murit 13 studenți Erasmus, Santiago Rodriguez Jimenez, șoferul autocarului care a ieșit de pe șosea la Freginals, în Spania, la 20 martie 2016, a fost ucis de un atac de cord.
Bărbatul, în vârstă de 70 de ani, era singurul acuzat în acel masacru, iar moartea sa a pus capăt efectiv procesului penal.
Această veste cade într-o aniversare tragică: acea zi blestemată a fost o duminică de Paște, iar astăzi începe Săptămâna Sfântă.
"Astfel se încheie istoria noastră judiciară. Nu va fi emis niciun verdict, deoarece responsabilitatea penală este personală", au scris părinții victimelor într-o scrisoare încredințată avocatei Maria Cleme Bartesaghi.
Printre fetele care au murit în accident se numără și Francesca Bonello din Genova, care studia medicina la acea vreme. Și apoi Serena Saracino din Settimo Torinese, toscanele Valentina Gallo, Elena Maestrini, Lucrezia Borghi, Elisa Valent din Friuli și Elisa Scarascia Mugnozza din Viterbo.
Alături de ele, două fete din Germania, una din România, una din Uzbekistan, una din Franța și una din Austria. Toate cu vârste cuprinse între 19 și 25 de ani.
În toamna anului trecut, șoferul ajunsese la un fel de negociere, conform legislației spaniole, adică o reducere a pedepsei pentru recunoașterea responsabilității, dar decizia nu fusese încă pusă pe hârtie de către judecător.
„Această afacere ne-a luat prea mult, dar demnitatea a rămas: am refuzat să suportăm ani de zile un proces. Ne-am pierdut încrederea în țară”, conchid rudele româncei. O așteptare de șapte ani care se încheie acum fără dreptate.
„Exercitarea justiției depinde de capacitatea și numărul de săli de judecată sau de revendicările sindicale, deși legitime, ale unei secretare. Un stat în care despăgubirea victimelor accidentelor rutiere valorează mai puțin decât cea a altor accidente, pentru a nu împovăra companiile de asigurări. Așadar, mai bine să ieșiți cât mai repede din ea, pentru a nu mai suferi. Nici măcar acest lucru nu a fost posibil. Nu ne rămâne decât vestea că șoferul s-ar fi stins: aceasta este singura noastră non-judecată.”, adaugă părinții altor fete.
Justiția spaniolă a încercat de trei ori să respingă cazul ca fiind un accident de circulație din cauza unei fatalități, familiile și avocații lor s-au opus.
Autoritățile spaniole redeschiseseră ancheta și recunoscuseră responsabilitatea pentru masacru ca omucidere din imprudență. Relatările supraviețuitorilor scoseseră în evidență o conducere necorespunzătoare, atât din analiza tehnică a tahografului, care relevase până la 77 de decelerații, adică lovituri de somn.
Șoferul nu-și respectase perioadele de odihnă și decisese să continue călătoria în ciuda oboselii acumulate, conform publicației spaniole La Voce.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News