Angela Socol este o moldoveancă din Chișinău, care a plecat în Italia în mod clandestin. Acolo l-a cunoscut pe italianul Mario Tirozzi, cel care i-a schimbat viața definitiv. 

"Am decis să plec din țară. Am mers cu ochii legați, neștiind unde o să merg și la cine. Costurile erau exagerate în țară, iar eu chiar dacă aveam un job foarte bun în țară, primeam un salariu de doar 35 euro pe lună. Scopul meu era o casă cu două niveluri. Am plecat din Chișinău opt persoane. M-a costat 3500 euro și am plecat ilegal, am mers prin munți, prin păduri. Nici nu știam dacă o să ajung. Am dormit în condiții foarte nefavorabile. Am dormit într-un pat de sârmă și pe o plapumă foarte murdară, de nu credeam vreodată că o să mă învelesc cu așa ceva. A durat cam o săptămână, dar am ajuns în Italia. Persoana care trebuia să mă întâlnească în Italia era un prieten. Am ajuns la Bologna, m-a luat de acolo și m-a dus acasă la el. De fapt la un moșnegel la care lucra el și a zis moșnegelu' că mă primește. În cele din urmă am ajuns la o doamnă din Ucraina. M-a luat cu ea, femeia aceea făcea curățenie la mai multe case. Am vrut și eu să ajut și am spart o vază foarte scumpă pe jos, așa ca de prima dată. Mi-a cerut să plătesc vaza, dar eu nu aveam bani să plătesc. 

Pe urmă am ajuns la o altă doamnă. Am trăit acolo vreo două săptămâni. S-a ivit o altă ocazie să înlocuiesc două luni o ucraineancă. Am făcut ce făceam și acasă: ordine, curățenie. Mă simțeam ca acasă," a povestit Angela în cadrul unui interviu acordat lui Dorin Galben.

Primul contact cu italianul de 81 de ani

"La un moment dat am ajuns să lucrez la doi bătrâni unde am lucrat ca badantă timp de două săptămâni. Eram tinerică și slăbuță și pentru mine era foarte greu. Eu voiam să renunț. Mă oprea doar faptul că dacă mă întorc în țară, trebuia să lucrez vreo 3 ani ca să iau banii pe care-i luam la italieni. Luam vreo o mie și ceva de euro. După două săptămâni, când eram foarte aproape să renunț, m-a sunat o doamnă moldoveancă. M-a salutat și m-a întrebat cum merg treburile. Mi-a spus că mi-a găsit un job, dar trebuie să merg la Torino. Am zis bine, o să vin mâine. Mi-a zis că o sa am un job ca o femeie de companie. Adică să vorbești cu respectiva persoană, să bei un ceai, să mergi la bancă. Trebuia sa merg la un bătrân care era văduv de un an și jumătate. El avea 81 de ani în acel moment. Am acceptat din prima pentru că era mult mai bine să discuți cu cineva decât să fii îngrijitoare. Peste câteva minute a sunat iar telefonul și era domnul în cauză. A fost cam straniu pentru mine că avea un pic vocea cam răgușită și mă întrebam deja dacă să plec sau să nu mai plec. El mi-a zis că acum să-mi iau valiza și trenul și să merg la Torino. A insistat atât de mult încât la ora 21:00 eram deja la Torino. 

El mi-a arătat toată casa, o casă foarte bine amenajată. A plecat la bucătărie, a pregătit cina si am luat cina împreună. Era o persoană foarte în formă, puternică, foarte cultă și nu avea nevoie de o îngrijitoare, ci avea voie doar să vorbească cu cineva. Eu am o minte foarte ageră și am învățat să conversez foarte repede, în cele două luni și jumătate de când eram în Italia. De aici a început viața noastră comună. Trebuia să-i fac domnului companie. Așteptam să văd când o să încep lucrul. Am plecat fiecare la el în cameră în seara aceea. A doua zi dimineață m-a trezit. I-am zis că vreau să merg la bancă să trimit niște bani în țară. El m-a întrebat la bancă dacă am datorii. Eu aveam doar 500 euro, dar el a mai adăugat încă o mie de euro și mi-a făcut transferul de bani în Moldova ca să-mi achit datoriile. Eram foarte recunoscătoare, era șocant pentru mine. De ziua mea de naștere, când făceam 32 de ani, mi-a zis să intrăm într-un magazin de telefonie. Mi-a zis să-mi aleg un telefon pe care-l vreau eu. I-am zis că n-am venit să-mi iau telefon, ci să-mi schimb viața. Am ales un telefon destul de fain, el l-a plătit și ăsta a fost primul meu cadou, pe neașteptate. După ce mi-a cumpărat Mario telefonul știind că vine ziua mea de naștere, s-a dus să facă cumpărături, mi-a zis să mergem la mare. El avea casă și la mare și la munte. Eu am zis că fac ce vrea el, că îi țin companie. A fost o emoție foarte mare pentru mine să văd marea pentru a doua oară în viața mea. El era plin de viață și i se părea că zboară pe nori, simțea că întinerește. Toți îl întrebau ce se întâmplă cu viața lui, că pare că întinerește. El le răspundea că în casa lui a venit un înger (Angela-n.r.). El făcea toate cumpărăturile, mâncarea o făcea el, ordinea o făcea el, eu mă uitam toată ziua la televizor. Era așa o relație... Îmi puneam mii de întrebări, când o să încep să lucrez. Trimiteam colete în Moldova foarte des. El știa cum e viața în Moldova, știa ce și cum. Mi-a cumpărat foarte multe: calculator, cercei de aur. La urmă a apărut adevărul că avea o singură fiică cu care era în conflict. Mi-a zis că fiica voia să-l înjosească. Cel mai șocant a fost că fiica lui n-a fost la înmormântarea mamei și atunci el și-a pus să se răzbune. A zis că mai bine sa dea averea altcuiva, decât să o dea unei fete care nu e recunoscătoare. Mario avea un job foarte bun, la nivel de țară. Mereu când veneau oameni importanți el era în prima linie. A fost bodyguard la cei mai importanți oameni. Era și foarte bine plătit și a reușit sa acumuleze bani și trei case care-i aparțineau. Totul mergea foarte bine, doar dorul de copii mă apăsa. El mi-a dat mulți bani și mi-am achitat toate datoriile. Copiii mei rămăseseră cu primul meu soț, cu care nu eram divorțată oficial," a mai spus Angela. 

Angela: "Mario era un bărbat din toate punctele de vedere. Îi funcționau toate organele. Alții sunt bătrâni de la 40 de ani" 

"Cu Mario totul mergea extraordinar. Într-o zi mi-a zis să facem actele ca să ne căsătorim. M-a întrebat dacă vreau să mă căsătoresc cu el, dar eu încă eram căsătorită. Scopul meu era să fac actele ca să pot să merg să-mi vizitez copii în Moldova. După trei luni de când ne-am cunoscut mi-a dăruit un Fiat Punto Grande. Nu puteam să-l înregistrez pe numele meu pentru că eram clandestină acolo. La un moment dat mă uitam pe internet la o casă cum se fac la noi în Moldova. El a văzut casa și mi-a întrebat dacă o vreau: era o casă cu două etaje. Costa 130 000 euro. Mă gândeam cât trebuie să muncesc eu ca să-mi iau casă cu două etaje. El a zis că nu glumește și că-mi ia casa... În care locuiesc și astăzi. Mi-a luat mașină, cadouri, aur, bijuterii. Eu nu eram tipul care să accept cadouri. El mi-a zis ulterior că în momentul în care m-a văzut coborând din tren, a fost ceva fulminant pentru el. 

După 9 luni de zile, am venit în Republica Moldova și ne-am cununat. A fost dorința mea, iar copiii mei au acceptat. Mi-a luat și o altă mașină aici, un Renault Megane. Aveam Fiatul în Italia și Renault-ul aici. Am divorțat și de fostul soț.  Această căsătorie am făcut-o din plăcere. Nu m-am gândit ce-o să spună lumea. Pe mine absolut deloc nu m-a interesat ce-o să zică mama sau lumea. Dar n-a zis nimeni nimic. Oamenii ar crede că căsnicia cu o diferență atât de mare de vârstă, duce la partea economică. Nu este doar aceasta. Este un avantaj când omul trăiește bine, dar banii sunt doar o sursă de existență. Dumnezeu a dăruit și dragostea față de oameni.  Eu m-am îndrăgostit de el ca persoană. M-am îndrăgostit mai mult de creierul lui, Era deștept, manierat și avea o memorie foarte bună. Se purta doar la cinci-șase ace. Sunt alții care sunt batrâni de la 40 de ani. Alții pot să fie la 100 de ani și să fie activi din toate punctele de vedere. Îi funcționau toate organele. Era un barbat din toate punctele de vedere. În acești 12 ani și jumătate de viață conjugală noi trăiam aici și în Italia. Am cheltuit o avere cred pe drumurile din Italia si Moldova. La un moment dat și-a descoperit un cancer la corzile vocale pe care l-a operat cu laser. Mulți ani a vorbit doar în șoaptă," a mai spus Angela. 

Soțul său, Mario a murit în anul 2018, la vârsta de 94 de ani. 

„Unicul regret pe care îl voi purta toată viața în sufletul meu, este că nu am fost ultima seară la el. Mi-a spus îngrijitoarea că a întrebat toată noaptea de mine. Ceea ce mi-a rămas în urma casniciei este casa, un automobil și pensia de 1700 euro până la sfârșitul vieții mele. Nu regret de nimic”, a mai spus aceasta. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News