Iată dialogul dintre Ionuț Vulpescu și invitatul său - Vasile Ernu:

I.V.: Tu ai spus un lucru care mi-a plăcut foarte mult. Trebuie să ne batem cu sărăcia, nu cu săracii. 

V.E.: Absolut. Pentru că e prost înțeleasă. De multe ori la noi se explică sărăcia ca și când ar fi o alegere. 

I.V.: Sau o fatalitate. 

V.E.: Sau o fatalitate! Nu, fraților, asta nu e o alegere. Eu întotdeauna spun, din sărăcie se iese. În general, sărăciile sunt chestiuni structurale. Imaginați-vă că șansa voastră este să lucrați. Vii dintr-o familie în care tata lucrează salariul mediu, minim, mama pe salariul minim. Asta e o pătură mare socială în care România se încadrează. Gândiți-vă cât câștigă acești oameni. Lor nu le ajunge nici măcar să își întrețină familiile. Lucrurile sunt oleacă mai complicate. Adică sărăcia nu este o alegere. De multe ori, a munci câte 12-13 ori pe zi, nu îți asigură ieșirea din sărăcie. Și noi trebuie să punem problema asta, pentru că problemele sunt foarte serioase. Copiii acolo care se nasc, fug cu primul... Pentru că, de exemplu, pe mine m-a șocat în ultima perioadă, când mi-am dat seama, cu toate că parcă aveam conștiința acestui lucru, când mi-am dat seama că, indiferent de categorie socială, tendința, dorința de a pleca, este imensă a tinerilor. Am fost în școală de copii din cei mai bogați copii, o școală privată, și pe mine m-a șocat că toți voiau să plece. Eu îi întrebam, „vouă, ce vă lipsește? Voi, practic, prin natura păturii din care faceți parte....”, părinții lor toți sunt milionari. 

Fiecare clasă socială vrea să plece din alt motiv

I.V.: Și de ce voiau să plece? 

V.E.: Este foarte interesant. Fiecare clasă vrea din alt motiv. Asta pentru mine a fost o descoperire, când am făcut acest research, cercetare pentru mine, ca să înțeleg fenomenul. Ei toți au zis, s-au uitat la mine, „cum adică? Clar că plecăm!” Deci imaginează-ți că acești copii sunt duși cu mașinile. Aduși cu mașinile. Stau în vile de milioane cu banii făcuți aici de părinții lor. Eu nu judec copiii, nu au nicio vină. Părinții lor sunt oameni care sunt potenți financiari. Foarte bine pentru ei, mă bucur. În același timp, mă gândesc că ar trebui să existe și responsabilitate. Și nu în sensul că să nu plece, Doamne ferește! E libertatea omului să se miște. Dar motivația lor mi s-a părut foarte puerilă într-un sens în care ei priveau România ca pe o țară nedemnă de ei. Adică ca o boierie parvenită. Adică locul. Noi suntem de Londra, Paris, New York. Chestia asta mi s-a părut puțin... 

I.V.: Sunt în exil la ei acasă. 

V.E.: Nu sunt ei de vină. Adică e o chestie de educație. Eu nu-i învinuiesc. 

I.V.: E o mentalitate. 

V.E.: E o mentalitate care trebuie lucrată. Trebuie discutate lucrurile astea. Poate copiii nici nu își dau seama. Și de asta eu discut cu ei. 

România, și criticată, și neiubită. Vasile Ernu: „Tot timpul România nu ne place. Nu ne convine ceva. Pentru că trebuie să criticăm, dar trebuie să fim demni de țara noastră”

I.V.: Și ai înțeles de ce România nu e demnă de ei? 

V.E.: Aici e de vină și media. Suntem de vină și noi cei maturi, în primul rând. Pentru că transmitem niște mesaje. Tot timpul România nu ne place. Nu ne convine ceva. Pentru că trebuie să criticăm, dar trebuie să fim demni de țara noastră. Noi trebuie să ne iubim. Nu e obligație. Dar trebuie să o asumăm.

I.V.: Trebuie să o criticăm ca să o facem mai bună. 

V.E.: Absolut. Adică noi trebuie să ne asumăm. Aici m-am născut, dar am niște obligații. Adică eu am crescut. E ca humusul din care crește copacul. Și copacului trebuie să îi mulțumesc. Dă frunzele jos, crește humusul, devine mai bogat și mai departe. M-am dus în clasa de mijloc. Clasa de mijloc din România este foarte interesantă pentru că ea s-a construit în ultimii 30 de ani, 20 și ceva de ani. Acolo avem cei mai bine pregătiți copii ai țării. În liceele noastre de top, acolo pur și simplu rămâi surprins. De ce sunt cei mai bine pregătiți? Pentru că sunt pompați puțin. Adică, pe lângă școala care e bună, de exemplu Vianu, școlile astea care sunt cunoscute în București, dar în fiecare oraș există așa ceva. Iașiul are trei, patru. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News