Ghidul european vine într-un context în care instituțiile specializate ale UE au demonstrat, în ultima perioadă, existența unei ample campanie de dezinformare referitoare la pandemia de coronavirus. Vorbim, practic, despre o adevărată epidemie de fake news prin care Rusia, prin multiplii săi minioni și incomensurabilele sale armate de agenți sau proști utili, infectează Europa cu milioane de postări false referitoare la acest subiect.

Tabloul e completat de recenta creștere, cu 1 milion de adepți pe lună, a numărului de grupuri, pagini și conturi Facebook și Instagram apropiate grupării QAnon, o mișcare pro-Trump „specializată” în tot felul de teorii ale conspirației propagate în mai multe țări, inclusiv România.

În ultimele luni, o serie de teorii și dezinformări despre COVID-19 au reușit să se strecoare în mediul online, unde au câștigat tracțiune și au fost apoi rostogolite, cu mai mult sau mai puțin succes, în spațiul și mentalul public. Pe rând am aflat că acest virus e „la fel e banal ca gripa, o simplă răceală” (prin urmare purtarea măștilor - considerate niște „botnițe” - și măsurile de distanțare socială sunt inutile), apoi poveștile cu „oameni declarați morți din cauza COVID, deși cauzele decesului ar fi fost altele” (medicii sunt și ei actori importanți în ecuația COVID, care conspiră și ei, umăr la umăr cu Marii Conspiratori Mondiali care urmăresc subjugarea omenirii).

Care e tiparul de bază al unei teorii a conspirației

În primul rând, se arată în ghidul european referitor la teoriile conspirației, trebuie să știm ce este o conspirație. Răspunsul cel mai simplu: credința că anumite evenimente sau fenomene sunt, cumva, manipulate din umbră de către diverse forțe obscure cu scop obligatoriu malefic: nu vei prea auzi de teorii ale conspirației de tipul „bancherii conspiră pentru a scoate apă de sub Sahara și a iriga Africa”.

Conform ghidului UE, toate teoriile conspirației au șase lucruri în comun:

1. existența unui plan secret

2. existența unui grup de „conspiratori”

3. „dovezi” care să demonstreze existența punctelor 1. și 2

4. Credința potrivit căreia nu există coincidențe și nimic nu e accidental. Totul are legătură cu orice

5. Lumea e împărțită în două tabere: buni și răi

6. Întotdeauna va exista un țap ispășitor (persoană sau grup anume)

Pandemia devine astfel pretextul ideal desfășurării unei „conspirații mondiale al cărei scop ultim este depopularea planetei, pusă la cale de Gates/Soros// împreună cu cei din Big Pharma, cu scopul de a câștiga miliarde din vânzarea vaccinului izbăvitor”.

Alte povești care au făcut carieră în special în discuțiile off-line sunt cele din categoria „se dă bani ca să îl declare bolnav de COVID” ori „se dorește ciparea omenirii”.

Despre cât de ușor se pot propaga astfel de scenarii au demonstrat, chiar zilele trecute, niște oameni de știință francezi care au reușit să publice într-o revistă științifică un pseudo-articol „științific” despre legătura dintre deja controversata hidroxiclorochină și accidentele de trotinetă, care îi avea, printre semnatari pe însuși Nemo, câinele președintelui Emmanuel Macron.

Respectivul „studiu” era plin de fraze ingenioase şi de situaţii neverosimile, precum cea în care autorii au dat asigurări că „nu au putut măsura saturaţia de oxigen a persoanelor decedate deoarece nu aveau la dispoziţie echipamentul necesar pentru a profana morminte”.

De ce „înfloresc” teoriile conspirației și cum prind ele „rădăcini”

Specialiștii în dezinformare și teorii ale conspirației ai UE arată că evenimentele sau fenomenele asupra cărora se concentrează astfel de teorii sunt, de regulă, dificil de înțeles și pe teme greu accesibile publicului larg.

Teoriile conspirației pornesc, în primul rând, de la conturara unei suspiciuni. Suspiciunea e generată de întrebarea „Cine are de câștigat?”. În acest fel, pasul următor îl reprezintă identificarea „conspiratorilor”. Ulterior, orice „dovadă” este adusă, forțat sau nu, pentru a valida această teorie.

Odată ce teoria „a prins rădăcini”, ea poate crește și se poate dezvolta foarte rapid. Majoritatea persoanelor care răspândesc mai departe aceste teorii cred, sincer, că sunt adevărate. În schimb, alte persoane fac acest lucru doar cu scopul de a provoca sau de a manipula în vederea obținerii unor beneficii politice, financiare etc.

„Sursele” sunt mutliple și pot include internetul (rețele sociale), prieteni apropiați sau chiar rude.

Cu timpul, devine tot mai greu de combătut, deoarece orice persoană care încearcă să contrazică un adept al teoriei va fi văzută drept parte a conspirației.

Ce trebuie verificat la un articol care dezvăluie o anumită „conspirație”

Specialiștii UE spun că, în primul rând, trebuie verificat autorul unui astfel de articol. Dacă acesta este cunoscut că deține expertiză asupra domeniului, e puțin probabil să fie vorba despre o simplă teorie a conspirației. În plus, dacă autorul vine cu dovezi clare, din surse verificabile, care citează studii științifice ori academice, sporesc șansele ca respectivul articol să fie unul credibil.

Sursele citate trebuie, de asemenea, să fie credibile, iar informațiile publicate să fie susținute și confirmate și de către alți oameni de știință. De asemenea, informațiile trebuie să fie confirmate și din surse independente (site-uri specializate în așa-numitul „fact checking” - verificarea surselor, a „faptelor” etc.)

Semnale negative care ar trebui să tragă un „semnal de alarmă”: autorul se declară „expert” și deține „calificări” în domenii care, la o cercetare amănunțită se dovedesc a fi false, ori sursele citate nu sunt clare ori credibile.

Tonul folosit de autor reprezintă, totodată, un bun „avertizor” asupra credibilității textului: este unul echilibrat, obiectiv și ponderat sau unul subiectiv, cu accente senzaționaliste? Dacă autorul prezintă datele sub formulări de tipul „acesta e adevărul absolut” ori „adevărul pe care „adevărul pe care nu ți l-as spus nimeni”, sunt mari șanse să te afli în fața unui text sau articol conspiraționist.

Și totuși, există și conpirații reale. Cum le separăm de restul

Dar conspirațiile nu sunt doar niște povești fantasmagorice. Pentru că, da, există și conspirații reale, autentice. Conspirații mai mari sau mai mici, dar reale, atrag atenția specialiștii UE.

Astfel de conspirații se concentrează, mai degrabă, asupra unor evenimente singulare, cum ar fi, de pildă, asasinatele sau loviturile de stat. Există conspirații reale demascate de avertizorii publici de integritate, care dezvăluie presei ilegalități, bazate pe documente autentice și fapte reale.

Exemplul dat în ghidul UE: Justiția americană a decis, în 2006, că marile companii de țigări sunt pur și simplu vinovate de conspirație, în urma unor acuzații de fraudă și înșelăciune, prin faptul că au ascuns cu bună știință publicului asupra riscurilor de sănătate provocate de fumat, doar cu scopul de a obține cât mai mult profit de pe urma vânzării de țigări.

În ceea ce privește teoriile conspirației care nu pot fi dovedite, acestea au un mecanism aparte: identifică, din start un inamic, un plan secret care amenință omenirea, ingrediente folosite pentru declanșarea unui „mecanism defensiv” folosit pentru alimentarea discriminărilor, justificarea discursului care incită la ură.

Respectivele teme pot fi apoi exploatate de grupări extremiste sau, după caz, specialiști în dezinformare, site-uri sau diverse entități media apropiate Kremlinului, cu scopul de a răspândi neîncrederea în instituțiile și autoritățile statului, cum e cazul teoriilor conspiraționiste legate de COVID-19 (exemple: virusul ar fi fost creat artificial într-un laborator, cu scopul de a reduce populația de pe planetă, legătura cu tehnologia 5G, faptul că guvernele impun restricții pentru a spori controlul asupra populației etc.), scrie Digi 24.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News