Mesajul amar al unui român plecat de șase ani în Belgia: „Păru-i sur, nu te-ai ales nici cu case, nici cu bogății. Cea mai mare problemă e că viața ne zboară“

Denis, un român din Belgia reflectă asupra a 6 ani petrecuți în țară, muncind și visând la un viitor mai bun, dar constată că timpul a trecut prea repede, lăsându-l cu regrete.

"Când te uiți: păru-i sur în barbă, nu te-ai mai ales nici cu apartamente, nici cu bogății, nici cu case. Te-ai ales numai cu „gheburi“ și cu gastrite. E trist, dar e adevărat. Dar cea mai mare problemă este că viața ne zboară" Cu aceste cuvinte, un bărbat a împărtășit o poveste sinceră și profundă despre experiența sa de viață în Belgia. La vârsta de 29 de ani, el a luat decizia de a se muta în această țară europeană cu speranțe mari și visuri de succes. Cu toate acestea, timpul a trecut cu o viteză uluitoare, iar acum la 35 de ani, el privește în urmă și constată cu uimire că au trecut deja 6 ani, deși mereu avea impresia că sunt doar patru...

„Exact acum 6 ani am venit în Belgia... 6 ani. Vă spun cu toate sinceritatea: Eu am uitat că am 6 ani în Belgia. Am venit la 29 și acum am 35. Eu stau cu gândul că am 4 ani de Belgia și tot mi se pare cam mult 4 ani.

Stați mă să mă gândesc care 4 ani, au trecut toți șase, tot așa a venit ca și mulți din voi, naiv, cu gânduri proaste. Venind aici, lucrând pe șantier printr-o patron, am să fac bani, să-mi iau și mașină și apartament și multe altele. Până la final m-am ales cu „gheb“ în spate, hernie de disc, genunchi umflați... Da, da, cu asta m-am ales. Au zburat 6 ani și or să mai zboare cinci-șase tot așa...“, spune el într-un clip postat pe TikTok.

„Cea mai mare problemă este că viața ne zboară. Anii se duc cu viteaz luminii“

În acești ani, bărbatul a trăit experiența dura a muncii pe șantier, cu speranța de a economisi bani pentru a-și îndeplini visurile, cum ar fi cumpărarea unei mașini sau a unui apartament. Cu toate acestea, eforturile lui s-au soldat cu probleme de sănătate, precum o hernie de disc și genunchi umflați. Cu toate acestea, el nu se plânge, ci împărtășește cu sinceritate realitățile vieții în străinătate.

„Așa-i sistemul aici, nu ai încotro. Vii aici cu gândul să faci niște bani, să stai un an, doi, trei, patru, cinci până ți-ei un apartament, ca să nu mai dai la chirie bani în vânt și tot așa... Te mai priponești pe vreo cinci, șase ani și când te uiți: păru-i sur în barbă, nu te-ai mai ales nici cu apartamente, nici cu bogății, nici cu case. Te-ai ales numai cu „gheburi“ și cu gastrite. E trist, dar e adevărat. Dar cea mai mare problemă este că viața ne zboară. Anii se duc cu viteaz luminii...“, conchide el cu amărăciune.

Acesta dezvăluie faptul că mulți dintre cei care vin în Belgia au așteptări mari, dar realitatea se dovedește a fi adesea diferită. Majoritatea își propun să rămână doar pentru o perioadă limitată de timp, dar ajung să se priponească pentru mai mulți ani. În ciuda planurilor inițiale, mulți nu reușesc să-și construiască averi sau să-și cumpere case, iar în schimb, se confruntă cu diverse probleme de sănătate.

Povestea acestui bărbat ilustrează durata și imprevizibilitatea vieții. El atrage atenția asupra faptului că anii trec rapid și că timpul nu poate fi oprit. Mesajul său este unul de sinceritate și auto-reflecție, subliniind importanța aprecierii fiecărei etape a vieții și conștientizarea efemerității timpului. Timpul trece cu rapiditate, iar viața este o călătorie pe care trebuie să o trăim cu inimile deschise și cu recunoștință pentru fiecare zi pe care o avem.