Oamenii de ştiinţă au convenit de ceva timp că principala modalitate de răspândire a virusului este prin aer, mai degrabă decât prin intermediul suprafeţelor, iar în prezent există din ce în ce mai multe dovezi conform cărora picăturile mici rezultate din respiraţia obişnuită şi vorbire, care pot parcurge distanţe de mai mulţi metri, reprezintă o modalitate comună de transmitere.

Fixare şi filtrare

La aceasta se adaugă contagiozitatea mai mare a variantelor emergente, cum ar fi B.1.1.7, care necesită o încărcătură virală mai mică pentru a provoca boala COVID-19 simptomatică, în comparaţie cu varianta mai frecventă.

La vremea când autorităţile au recomandat pentru prima dată oamenilor să îşi acopere feţele, stocurile de măşti adecvate erau extrem de reduse, iar publicul era încurajat să apeleze la soluţii improvizate, confecţionate din tricouri sau bandane. Însă acestea sunt departe de a fi ideale.

Măștile mai scumpe: filtrare și fixare

Linsey Marr, profesoară de inginerie civilă şi a mediului în cadrul Virginia Tech, care studiază transmiterea bolilor pe cale aeriană, a declarat pentru AFP: "Eficienţa unei măşti depinde de două lucruri: filtrare şi fixare. O filtrare bună elimină cât mai multe particule posibil, iar o fixare bună înseamnă că nu există scurgeri prin lateralele măştii, pe unde aerul - şi virusurile - pot circula", a spus ea, adăugând că şi un mic spaţiu ar putea duce la o reducere cu 50% a performanţei.

Printre cele mai bune materiale pentru blocarea particulelor mici se numără polipropilena neţesută, care este utilizată pentru producţia de N95 şi măşti de tip chirurgical, precum şi filtrele HEPA. Din rândul ţesăturilor, bumbacul cu ţesătură deasă funcţionează cel mai bine, a adăugat ea.

"Dacă purtaţi o mască de pânză, alegeţi una care are mai multe straturi, în mod ideal una cu un buzunar în care puteţi strecura un material filtrant bun", a spus Marr. "Sau puteţi dubla masca purtând o mască de tip chirurgical împreună cu o mască din ţesătură, bine strânsă, deasupra", a adăugat ea.

Dublare

Măştile chirurgicale sunt fabricate din material cu o bună capacitate de filtrare, însă tind să fie largi, astfel încât adăugarea unei măşti din ţesătură deasupra menţine marginile fixe şi reduce scurgerile.

Adăugarea unui strat suplimentar îmbunătăţeşte filtrarea - dacă un singur strat captează 50% dintre particule, prin combinarea a două straturi se ajunge la 75%.

Însă ea a adăugat: "Nu recomandăm să purtaţi mai mult de două măşti. Adăugarea mai multor straturi dovedeşte un randament redus şi poate compromite respirabilitatea. Trebuie să se poată respira uşor prin straturi; în caz contrar, aerul este mai probabil să se scurgă prin lateralele măştii".

Măştile care au o punte metalică pentru nas ajută la asigurarea unei fixări corespunzătoare, la fel ca şi bretelele care se strâng în jurul capului, nu doar în zona urechilor. Astfel de bretele care îmbunătăţesc fixarea măştilor chirurgicale sunt acum disponibile pe piaţă.

"Ar trebui să simţiţi masca venind spre interior când respiraţi şi, dacă vă ţineţi mâinile în lateralele măştii nu ar trebui să simţiţi deloc aer care se scurge când expiraţi", a spus Marr.

Protecţii respiratorii de calitate medicală

O altă opţiune este aceea de a utiliza măşti N95, sau echivalentele lor internaţionale, cum ar fi KN95, FFP2 şi altele.

"Toate oferă un nivel similar de filtrare, ceea ce înseamnă protecţie faţă de particulele care intră şi ies", a declarat Ranu Dhillon de la Facultatea de Medicină Harvard, medic la Brigham and Women Hospital.

Dhillon, care pledează în favoarea utilizării unor măşti mai bune încă din primăvara anului trecut, este frustrat de lipsa unor mesaje clare adresate publicului cu privire la valoarea unor măsuri de protecţie mai eficiente. În plus, "nu a existat un demers concertat pentru a produce cu adevărat în masă şi pentru a distribui în masă aceste măşti de calibru superior", relatează Mediafax.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News