Uneori, adevăratul inventator al unei tehnologii revoluționare rămâne în umbră, în timp ce altcineva își asumă meritele pentru creația sa.

Acest lucru s-a întâmplat cu mulți inventatori celebri, inclusiv cu unul care și-a dat seama, la propriu, cu zeci de ani înaintea tuturor celorlalți, de potențialul unei tehnologii destinate să schimbe lumea automobilelor, conform Mondo Fuoristrada.

Românul din umbră

Dacă ați fi întrebat care a fost prima mașină din istorie care a afișat o linie aerodinamică, ce ați spune? Ca un bun cunoscător al istoriei automobilistice moderne, cu siguranță că faimosul Chrysler Airflow din 1934 a fost prima mașină care a experimentat acest tip. Dar ce ați crede dacă v-am spune că, în realitate, a existat un om care a construit ceva similar mai bun și mult mai devreme?

Ei bine, da, pentru că adevărata invenție - sau mai bine zis descoperire - a beneficiilor metodei aerodinamice vine din România, o țară europeană care astăzi este mult mai cunoscută pentru mașinile sale low-cost, cum ar fi cele produse de marca Dacia, achiziționată de Renault și care în prezent este marca-record de vânzări în prima lună a anului 2023, cu peste 20.000 de Dacia Sandero plasate în decurs de aproximativ treizeci de zile pe întreg continentul.

Intuiție ingenioasă

Principiul aerodinamicii conform căruia o mașină care oferă mai puțină rezistență aerului consumă mult mai puțin carburant decât una care nu acordă absolut nicio atenție acestui mic detaliu a fost intuit pentru prima dată de un inventator pe nume Aurel Persu. Bărbatul s-a născut în România în 1890 și în anii 1920 a încercat din răsputeri să îi facă pe producătorii de mașini să înțeleagă această revoluție importantă.

În 1922, Aurel Persu se afla la Berlin, unde au luat naștere primele motoare de automobile și motociclete. Folosind doar fondurile sale personale, inventatorul a produs o mașină numită după numele său de familie, Automobilul Aurel Persu, care avea să dovedească validitatea ideilor sale. Principiul era cel al picăturii de apă care cade pe pământ oferind foarte puțină rezistență aerului, de unde și forma unică a vehiculului.

Fără garanție, fără produs

Automobilul lui Persu în formă de picătură de apă are o linie impresionantă pentru acea perioadă, dacă ne gândim că mașinile din acele vremuri erau încă niște cărucioare neîndemânatice, cu roți cu spițe și cadre deschise. Gândiți-vă ce geniu era Persu, omul își dăduse seama și că păstrarea anvelopelor mașinii în interiorul caroseriei, în loc de a le face să iasă în afară, îmbunătățea foarte mult aerodinamica vehiculului.

Aceste intuiții par banale astăzi, dar la vremea respectivă, Persu a fost singurul care le-a pus în practică, creând o mașină cu un coeficient de rezistență la aer estimat între 0,28 și 0,22, care poate fi comparat cu cel al unor supercaruri moderne precum Pagani Zonda, care se oprește la 0,37! Cu toate acestea, deși era cu mult înaintea timpului său, inventatorul român nu și-a realizat niciodată invenția la scară industrială.

Potrivit cronicilor vremii, unele industrii europene s-au manifestat pentru a cumpăra brevetul lui Aurel Persu, dar nu i-au oferit prea multe garanții inventatorului. Decât să își vândă ideea pentru câteva lire sterline, fără niciun câștig personal sau recunoaștere, acesta a dat cu piciorul și s-a întors în România, unde avea să moară în 1977, după ce și-a văzut principiile devenind norma în lumea auto. Treisprezece ani mai târziu, Chrysler avea să producă Airflow.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News