O româncă stabilită în Statele Unite ale Americii a postat o întrebare interesantă pe un grup de Facebook dedicat românilor întorși acasă. Ea i-a întrebat pe ceilalți utilizatori de ce românii se poartă urât atunci când întâlnesc alți români în statele în care locuiesc sau pe care le vizitează. Răspunsurile primite sunt deosebit de interesante.  

"Dragi români,

De ce vă purtați și vă uitați urât când întâlniți întâmplător un alt român?

De atâtea ori întâlnesc români și dacă le spun "bună" pentru că îi aud vorbind românește, se uită urât. Mai ales în America, unde nu suntem atât de mulți ca în alte țări.

Nu pot să înțeleg ce este în spatele acestei răutăți? Eu mă entuziasmez când întâlnesc un român și de multe ori am avut și dialoguri frumoase", a scris tânăra pe Grupul întorșilor acasă.

Cei care au comentat la postare susțin că educația este un factor decisiv în acest tip de comportament. Alți utilizatori spun că și lor li se întâmplă des să fie priviți cu reticență de conaționali. 

"Motivul este sistemul de educație românesc care promovează individualismul. Așa că de fiecare dată când un român întâlnește un alt român, apare sentimentul de competiție. În plus, sunt și alte motive cauzate tot de o cultură lipsită de colaborare", scrie un utilizator.

"Calitatea omului nu este dată de naționalitate, ci mai degrabă de mediul în care s-a format și a trăit (familie și școală), așa că dacă ești om, ești OM oriunde, iar dacă nu ești, țara în care te afli nu-ți va da altă calitate", comentează altcineva.

"Aceeași întrebare o am și eu. Eu pățesc la fel la școala fiicei mele. Îi salut pentru că știu că sunt români, și sigur și ei știu că sunt romani, și se uită în altă parte sau uneori chiar se uită la mine și pur și simplu nu răspund la salut", scrie o româncă. 

"Românii de aici trec toată lumea printr-un filtru. Eu m-am mutat dintr-un stat în altul când am aflat că aici e comunitatea mai mare de români. Totul se rezumă la unde lucrezi, ce casă ai, ce mașină. Sistemul de valori e praf. Și el naibii de trist. Am ajuns să fiu mai apropiată de alții de prin Guatemala, Indonesia și alte țări, pentru că sunt mai umili și au rămas oameni", comentează altcineva.

"De multe ori mi-am pus și eu aceeași întrebare. În zona în care locuiesc sunt foarte mulți români, ne știm de la biserică, ne întâlnim prin magazine dar dacă se întâmplă să mă audă vorbind românește, imediat încep să vorbească în suedeză ca nu cumva să fie auziți sau, doamne ferește, abordați. N-am să înțeleg niciodată acest comportament", mai comenteaza un utilizator. 

Posibile explicații pentru un astfel de comportament

Specialiștii în psihologie socială sugerează că acest comportament poate fi legat de o combinație de factori. Primul este efectul de “străinătate”. Când suntem departe de casă, ne simțim adesea vulnerabili și ne dorim să ne afirmăm identitatea națională. Din păcate, uneori acest lucru se manifestă prin critică și rivalitate.

Al doilea factor este construcția socială a identității naționale. Suntem înclinați să ne comparăm cu alți români și să ne evaluăm reciproc. Dacă cineva nu corespunde așteptărilor noastre, reacționăm negativ.

În cele din urmă, stereotipurile negative despre români pot juca un rol. Dacă am crescut cu ideea că românii sunt leneși, neprofesioniști sau corupți, vom fi mai predispuși să vedem aceste trăsături în ceilalți români și să le judecăm.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News