Articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a UE (CFUE)  a fost schimbat de Curtea Europeană de Justiție, după cazul unei românce, acuzată că și-a răpit propriul copil dintr‑o instituție de asistență pentru tineri, unde fusese plasat cu acordul său.

Astfel, prevederea va fi interpretată în sensul că „se opune aplicării unei legislații a unui stat membru în temeiul căreia fapta unui părinte care nu predă curatorului desemnat copilul său care se află într‑un alt stat membru poate fi sancționată penal chiar în lipsa recurgerii la violență, la amenințarea cu săvârșirea unui rău considerabil sau la viclenie, în timp ce, în cazul în care copilul se află pe teritoriul primului stat membru, aceeași faptă este sancționabilă numai în caz de recurgere la violență, la amenințarea cu săvârșirea unui rău considerabil sau la viclenie“.

Modificarea intervine după ce Curtea Europeană de Justiție de la Luxemobourg  tranșat cazul unei românce care este acuzată că și-a răpit  RĂPIT propriul fiu și l-a adus în România la tatăl lui. 

Concret, Z.W., resortisantă română, este mama lui A.W., copil minor născut în România. ZW este divorțată de tatăl copilului, resortisant român care locuiește în România. Potrivit dreptului român, ambii părinți sunt, împreună, titulari ai autorității părintești asupra copilului. În cursul anului 2009, ZW s‑a instalat în Germania. Copilul i s‑a alăturat ulterior.

Adolescentul român, plasat într‑o instituție de asistență pentru tineri, răpit de mamă

În luna martie 2013, din cauza unor probleme de comportament, copilul a fost plasat, cu acordul părinților, într‑o instituție de asistență pentru tineri.

Prin ordonanța din 14 noiembrie 2014, Amtsgericht Heilbronn (Tribunalul Districtual din Heilbronn, Germania) le‑a retras părinților copilului, printre altele, dreptul de a stabili reședința acestuia și a încredințat acest drept unui curator, în cadrul unei delegări parțiale a autorității părintești, denumită „curatelă pentru protecție suplimentară” (Ergänzungspflegeschaft). După eșecul mai multor plasamente succesive ale copilului în diferite instituții de primire, acesta s‑a întors la ZW, cu autorizația curatorului respectiv.

Prin scrisoarea din 3 august 2017, Jugendamt Heilbronn (Serviciul pentru protecția copilului din orașul Heilbronn, Germania) a solicitat să i se restituie lui ZW autoritatea părintească. Ca urmare a unor împrejurări care nu au fost lămurite, această cerere a rămas încă fără efect.

La începutul lunii decembrie 2017, tatăl a dus copilul în România, unde ambii locuiesc în prezent. ZW și‑a dat acordul cu privire la această deplasare, fără a se stabili însă dacă acordul respectiv s‑a referit la o singură vizită în perioada Crăciunului din anul 2017 sau la o înapoiere permanentă a copilului în România. Nici Jugendamt Heilbronn (Serviciul pentru protecția copilului din orașul Heilbronn), nici curatorul nu au fost informați în prealabil cu privire la această deplasare.

Tânărul, dus de mamă la tatăl lui, în România

Întrucât curatorul a depus plângere împotriva părinților copilului ca urmare a deplasării menționate, ZW a fost urmărită penal în fața Amtsgericht Heilbronn (Tribunalul Districtual din Heilbronn) pentru infracțiunea de răpire a unui minor săvârșită în calitate de coautor, în sensul dispozițiilor articolului 25 alineatul (2) coroborat cu articolul 235 alineatul (2) punctul 2 din Codul penal.

Această instanță ridică problema compatibilității articolului 235 din Codul penal cu dreptul Uniunii. Astfel, pe de o parte, aplicarea acestei dispoziții ar putea fi considerată o restricție nejustificată privind libertatea de circulație a cetățenilor Uniunii. Pe de altă parte, această dispoziție ar institui o diferență de tratament între resortisanții germani și resortisanții celorlalte state membre, aceștia din urmă fiind tratați în același mod ca resortisanții țărilor terțe. În această privință, incriminarea penală care figurează la articolul 235 alineatul (2) punctul 2 din Codul penal, care pedepsește răpirile internaționale de copii, ar fi mai largă decât incriminarea penală care figurează la articolul 235 alineatul (1) punctul 1 din codul respectiv, care pedepsește răpirile de copii reținuți pe teritoriul german, și ar fi de natură să îi afecteze mai mult pe cetățenii Uniunii resortisanți ai altor state membre decât Republica Federală Germania.

Hotărârea Curții Europene de Justiție poate fi consultată mai departe AICI.

[citeste si]

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News