A. (n.r. identitatea minorului rămâne protejată) aștepta de mult timp acea excursie programată pentru 23, 24 și 25 martie împreună cu colegii săi de clasă: trei zile în Franța, nopți departe de casă, râsete și glume cu prietenii, emoția unei călătorii departe, fără mama și tata. În schimb, totul a dispărut în labirintul birocrației. Se întâmplă în provincia Belluno, potrivit Il Gazzettino.

A. are 13 ani, s-a născut în Italia din părinți români, tatăl său Cristinel este proprietarul unei afaceri în Trichiana; copilul are o carte de identitate italiană care nu este valabilă pentru expatriere decât dacă este însoțit de mamă și tată; poate călători în străinătate și cu pașaportul românesc, dar pașaportul lui A. a expirat.

Are carte de identitate italiană, s-a născut în Italia, dar este fiu de români

Călătoria mult-așteptată, după doi ani de pauză, este anulată. Sau mai bine zis, nu: mai există o posibilitate, costă ceva mai mult, dar până la urmă merită, A. își dorește foarte mult să plece într-o excursie școlară în Franța, la Nisa: posibilitatea constă în reînnoirea pașaportului prin consulat.

Runda de telefoane, e-mailuri, așteptări, cereri, protocoale, sărituri între birouri, "sună-mă mâine" pe măsură ce trec zilele. În cele din urmă, se fixează întâlnirea mult așteptată pentru reînnoirea pașaportului lui A..

Dezamăgire totală pentru un elev român

Dar ziua în care Cristinel trebuie să se prezinte pare aproape o glumă: este 23 martie, ziua stabilită pentru plecarea clasei. Tatăl face tot ce-i stă în putință pentru a cere o dată mai devreme, astfel încât să poată obține prețiosul document la timp pentru a i-l înmâna fiului său. Nimic de făcut, un zid impenetrabil. Prioritatea este acordată cererilor din motive familiale serioase, muncă, doliu, sănătate. O excursie poate cu siguranță să aștepte, nu are prioritate, cererea tatălui trece în coadă și prima zi liberă este aceeași cu cea a plecării băieților.

Deși este născut în Italia, nu poate pleca în excursie pentru că părinții lui sunt români

„Fiul meu a fost dezamăgit“, mărturisește cu regret tatăl, „spera atât de mult să poată petrece câteva zile cu prietenii lui, dar nu a fost posibil, chiar am încercat totul. Este adevărat că organizatorii excursiei ar fi putut, poate, să se intereseze în prealabil de aspectele birocratice previzibil de complicate, fiind vorba de minori, pentru ca cei care trebuiau să obțină documente să nu se afle în încurcătură în ultimul moment; este adevărat, de asemenea, că ar fi fost suficient să schimbe destinația, rămânând în Italia; este adevărat, de asemenea, că dacă un copil nu participă la o excursie cu clasa, nu este un capăt de lume, va merge și anul viitor“, a declarat Cristinel, citat de Il Messagero.

Rămâne amărăciunea, pentru că în vremuri de proclamată incluziune, mai ales din partea lumii școlare, care este întotdeauna foarte sensibilă la această problemă, dovada faptelor este că există o discriminare între cei care s-au născut în Italia din părinți italieni și cei care s-au născut în Italia, dar trebuie să plătească obtuzității instituționale prețul de a avea părinți non-italieni.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News