Întrebată de proveniența numelui său, Denise Rifai a răspuns: 

"Pentru că așa îl cheamă pe tata. Tatăl meu este iordanian. Este arab, dar cetățean român de o viață. A venit în România și a studiat arhitectura, deci sunt fată de arhitect. Acum asta face în România. E un tip fain, așa, tata. Nu prea vreau să vorbesc așa prea multe despre familia mea. Le datorez foarte multe părinților mei. Am avut o educație foarte dură. De la tata cred că sunt atât de puternică. Îi respect foarte mult. Eu sunt crescută într-o familie foarte clasică și conservatoare. La noi, la arabi este o vorbă: "părintele este peste capul tău". Tata nu și-a dorit niciodată ca eu să lucrez în presă. O singură dorință a avut în viață: să nu fac asta, pentru că îl supăr foarte tare. Eu iubesc presa. Nu cred că e mândru, e supărat pe mine. Da, e supărat. Mă doare că e supărat pe mine pentru că nu și-a dorit niciodată. Eu sunt ca Rifai, ca tata, dacă mâine vine copilul și-mi zice că vrea presă, nu-l las, nu există așa ceva. Eu l-am înfruntat pe tata și am făcut meseria asta. 

Când văd deșertul mă simt foarte bine, e viața mea. Vezi ce înseamnă să ai asta în ADN... Când văd deșert, pentru mine e bogăție. Sângele apă nu se face. Mereu când am o vacanță mă duc într-o țară arabă. Totul e acolo. Din păcate, nu mai am bunici," a spus Denise Rifai la interviurile EVZ.

[citeste si]

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News