Jurnaliștii italieni de la Quotidiano di Puglia publică un amplu material despre Petru Storceac (Pietro), românul de 65 de ani găsit mort într-un parc din centrul orașului Bari. 

Dorința sa neîmplinită a fost să răsfoiască paginile cărții „ Mrs. Hemingway”, biografia ficționalizată a marelui scriitor american și a celor patru soții ale sale, scrisă de Naomi Wood. Voluntarii l-au căutat de mai multe ori, dar fără succes. Petru Storceac, cunoscut de toți drept Pietro, se bucura sincer atunci când primea o carte. El vorbea despre literatură asculta și schimba opinii în lungi conversații, între patul lor de pe Via Quintino Sella și o bancă din Piazza Battisti.

Acolo a și fost găsit mort cetățeanul românul în vârstă de 65 de ani (ar fi împlinit 66 de ani pe 10 ianuarie) în ziua de Crăciun. Potrivit sursei citate, bărbatul și-a salutat toți prietenii în piață, a băut un cappuccino și a mâncat un croissant înainte de a adormi la câțiva pași de Universitate și a-și pierde viața, lovit de o boală subită. Cu o barbă deasă și o atitudine prietenoasă, era unul dintre numeroșii oameni fără adăpost care populează centrul orașului Bari și printre cei care refuzaseră întotdeauna adăpostul în căminele studențești sau în alte facilități oferite de oraș.

Petru era cunoscut pentru dragostea sa față de cărți

Petru era una dintre cele mai iubite „persoane fără adăpost”. El era cunoscut pentru cultura sa nemărginită și dragostea sa pentru lectură și pentru Hemingway. Își amintea fiecare pasaj din „Bătrânul și marea”.

Născut în Moldova, lucrase ca sudor și instalator. „Am construit unul dintre podurile peste Dunăre din Budapesta”, i-a amintit el Gaiei Madaghiele, o studentă la biologie marină în vârstă de 23 de ani, care este voluntară pentru asociația In.con.tra de șase ani. S-au cunoscut în vara anului 2020 datorită unității stradale a asociației care ajută persoanele fără adăpost.

„Am fost imediat impresionat de atitudinea sa distinsă și amabilă și de cultura sa nemărginită”, spune ea. „Vorbea bine italiana, dar știa și engleza, rusa și franceza. Avea o poftă insațiabilă de citit. Devora cărți. Când îi aduceam pături sau mâncare, ne mulțumea, dar adăuga: «Da, e în regulă să mă acoperi și să mănânc, dar nu-mi aduceți o carte? În orice limbă, o voi citi.»”

Așa s-a întâmplat și în seara zilei de 24, când, cu decorațiunile de Crăciun la mână, voluntarii au venit să-l viziteze cu un cadou. Și apoi au urmat zâmbetele și obișnuitele discuții lungi despre istorie, știință, geografie, trecutul tulburat de dincolo de Cortina de Fier, despre Stalin și Lenin.

Fotografiat în timp ce citea Dostoievski

Într-una dintre fotografiile făcute de Crucea Roșie, care ajuta și persoanele fără adăpost din oraș, poate fi văzut ținând în mână un exemplar din Frații Karamazov de Dostoievski. Ultimele sale lecturi fuseseră Jack Spintecătorul și Micul Prinț. Pe scurt, avea mereu o carte în pat.

„Era singuratic”, își amintește Gaia, „și nu venea des la cantina socială, dar era mereu în compania unui alt om fără adăpost, Abes, un domn nord-african, un alt om cultivat, un artist.”

Familia lui Petru este în România, iar trupul neînsuflețit se află la morga Policlinico. Cheltuielile de înmormântare vor fi acoperite de Primărie.

Voluntarii se vor ocupa de ceremonia sa. „Vom depune flori la căpătâiul său”, explică Michele Tataranni, reprezentantul In.con.tra, potrivit sursei citate.

Vestea a șocat administrația orașului, provocând o reflecție nu doar asupra serviciilor de asistență, ci și asupra limitelor insurmontabile ale libertății individuale. Elisabetta Vaccarella, consilierul local pentru Servicii Sociale, a zugrăvit un profil emoționant al bărbatului, cunoscut de voluntari drept un „refuzator”: „Era un om singuratic”, a explicat consilierul, „refuza adesea nu doar adăpostul, ci chiar și mâncarea. Personalul nostru a fost însă mereu acolo pentru el, alături de munca neobosită a voluntarilor de la In.ConTra., Crucea Roșie și serviciile de cartier.”

Vaccarella a subliniat modul în care bărbatul reprezenta acel segment de persoane marginalizate care aleg, din motive adesea de nepătruns, să rămână la margini: „Îi plăcea să citească; avea mereu o carte lângă el. Povestea lui este foarte tristă; pentru mulți, strada este o alegere, iar noi, ca și comunitate, trebuie să respectăm voința individului. Nu putem impune nimic nimănui.”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News