El îi taxează pe cei care sunt împotriva manelelor, catalogându-i ipocriți, dar și pe organizatorii Electric Castle care au trasmis că acest gen de muzică nu are ce căuta la festivalul lor.

„Da, ascult manele!

Manelele sunt parte a identității noastre naționale, ca stat balcanic, așa cum hip hop-ul (sau rap-ul) constituie o parte a identității poporului american.

Nu suport atunci când se inflamează mediocritatea în noi și apreciem orice formă de muzică de o calitate mai mult sau mai puțin îndoielnică, dar respingem maneaua pentru că reprezintă o clasă inferioară: "țigani", "cocalari", "țărani."Dar noi cine suntem? Chiar așa sus ne credem încât respingem o parte a culturii populare balcanice?

Eu sunt fiu de profesori universitari, am crescut cu plăci de muzică clasică. Știam să fredonez Schubert înainte să aflu de Depeche Mode.

Dar Azur, Tineret 2000, Adi Minune, Vali Vijelie? Ei exprimă tribulațiile unei clase post-proletare lăsate în urmă de ultimii 30 de ani de "dezvoltare." Ei nu contează?

Eu cred că ei contează! Și mai cred că, dacă vrei să fii cu adevărat relevant în spațiul public, trebuie să îți asumi asta!

Rușine organizatorilor Electric Castle că au îndrăznit să cenzureze un DJ din Estonia pentru că a pus o piesă a artistului Adrian Simionescu pe care mulți au dansat acum 17-18 ani, atunci când apăruse.

Până când nu vom înțelege că și țiganii sunt cetățeni cu drepturi depline, talentați și contribuitori la o națiune română vibrantă și emergentă, vom rămâne cantonați în reflexe provinciale și complexe de țară de mâna a doua.

Să asculți ocazional manele nu înseamnă să achiesezi la îndemnurile acelor melodii. Muzica este artă! Nici Metallica nici Pantera nu transmit mesajele lui Dalai Lama!

Până când nu ne vom asuma identitatea complexă de stat de frontieră, cu tot ce înseamnă asta, vom rămâne o societate nevrotică, de agitați fără ancoră!

Hai să schimbăm asta!

Hai să recunoaștem că, ocazional, sâmbătă la un grătar sau după un șpriț, mai ascultăm câte o manea.

E o etapă importantă spre asumarea ca neam.

Și pentru cei mai pretențioși care citesc aceste rânduri, îi rog să nu uite că jazz-ul, atât de intelectual azi, a fost acum mulți ani expresia artistică a populației de culoare a unei populații ținute în sclavie, a celor fără dinți în gură!”, a scris Alex Coita, sâmbătă seară, pe contul său de Facebook.

[citeste si]

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News