DCSport.ro
25 noi 2024, 16:06
Poți descărca aplicația:
Din ce în ce mai multe zone din toată lumea sunt inundate din ce în ce mai des, conform unui studiu realizat de Fanpage. În ultimii ani oamenii au avut parte de nenorociri, și-au pierdut casele sau chiar familia de nenumărate ori, atât în orașe europene, România, Italia, Grecia cât și în alte zone ale lumii, Afganistan, Brazilie, etc. Însă cu toate acestea, zonele predispuse inundațiilor sunt în continuare locuite.
De exemplu, în România, chiar în acest moment 7 județe sunt sub Cod galben de inundaţii, 24 de ore, conform Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor (INHGA) și anual de mai multe ori, mulți români sunt afectați de inundații. De asemenea, recent, cel puțin 300 de persoane au murit în Afganistan din cauza inundațiilor, după ploile sezoniere abundente.
Evenimentele care se produceau o dată la un secol pot avea loc acum uneori chiar la câteva luni distanță. Este o tendință care este menită să se agraveze, având în vedere că, chiar și în cel mai optimist scenariu, gazele cu efect de seră deja prezente în atmosferă vor continua să încălzească planeta cu cel puțin 1,5 grade și că intensitatea evenimentelor extreme este influențată de încălzirea globală.
Dar mai trebuie luat în considerare și un alt aspect: în cele mai multe cazuri, cele mai mari pagube se înregistrează în comunitățile cele mai apropiate de cursurile de apă și de rezervoare.
De asemenea, acest lucru nu este nimic nou: așezările de coastă și fluviale sunt din ce în ce mai vulnerabile la intemperiile crizei climatice. Pentru a remedia această problemă, mulți proiectează structuri de protecție mai rezistente (și mai invazive), alții se concentrează pe refacerea ecosistemelor utile pentru a stăvili inundațiile, (cum ar fi pădurile de mangrove și recifele de corali), dar există și cei care încep să se gândească că poate ar fi logic să bată în retragere.
Începând cu anii 1990, Țările de Jos, una dintre națiunile cele mai vulnerabile la inundații, a început un proces menit să lase mai mult spațiu pentru râuri, chiar și cu prețul furtului de spațiu de la așezările urbane existente. Proiectul, intitulat didactic "Room For River" (Spațiu pentru râu), prevede, printre altele, lărgirea câmpiilor inundabile, adică a zonelor plane dintre albia râului și malurile sale, pentru a permite râului să se reverse în siguranță în timpul evenimentelor extreme și pentru a reduce riscul de revărsare.
Pentru a face acest lucru, este necesar să se mute digurile și barajele prin preluarea acelei părți de teren care obișnuia să găzduiască inundații și care este acum ocupată de locuințe și infrastructură. În ultimii 30 de ani, cartiere întregi din zona deltei Rinului au fost relocate: oamenii care locuiau acolo au primit compensații generoase, dar au fost de fapt forțați să vândă și să se mute.
O abordare diferită a fost pusă în aplicare în Canada, în zona râului Ottawa. După inundațiile devastatoare din 2017 și 2019, guvernul provinciei Quebec a decis să încurajeze oamenii să se mute departe de râu, condiționând acordarea de fonduri de ajutorare de alegerea acestora de a se muta în altă parte: proprietarii de locuințe care au decis să reconstruiască în același loc ca înainte au putut accesa în continuare fonduri, dar au fost de acord să renunțe la orice ajutor de stat viitor.
Alte cazuri similare sunt observate peste tot în lume, dar ele sunt totuși excepții. În multe locuri, ideea unei deplasări planificate din zonele periculoase (sau a unei "retrageri gestionate", pentru a folosi termenul cel mai comun), este încă tabu. Este suficient să ne gândim la situația americană, unde, în fața unor evenimente extreme din ce în ce mai devastatoare, legile existente ajung chiar să favorizeze reconstrucția în zonele cele mai vulnerabile: proprietarii de imobile primesc fonduri publice pentru a reconstrui în zonele inundabile, iar mulți fac acest lucru, în ciuda faptului că nu există companii de asigurări dispuse să îi protejeze.
Dacă acest tip de retragere planificată nu stârnește entuziasm, nu numai pentru că astfel de proiecte ambițioase și complexe necesită investiții uriașe (și o voință politică enormă), ci și pentru că, dintre toate opțiunile posibile, cea de a abandona un teritoriu este, în mod de înțeles, cea mai puțin agreată de indivizi. Acest lucru se întâmplă chiar și atunci când situația este acum iremediabilă.
Este suficient să ne gândim la exemplul Isle de Jean Charles, o comunitate din sudul Louisianei care a văzut cum 98% din teritoriul său s-a scufundat în ultimii 50 de ani: în fața unei astfel de situații de urgență, guvernul federal american a reconstruit literalmente o comunitate la câteva zeci de kilometri mai la nord, departe de coastă, permițându-le localnicilor să se mute acolo în mod gratuit. Unii au acceptat, în timp ce alții au decis să rămână acolo unde sunt, ridicându-și casele pe piloni și așteptând cu brațele încrucișate ca apa să acopere și ultimele bucăți de pământ.
Deși poate fi cea mai practică soluție, abandonarea locului în care cineva are rădăcini și amintiri se poate dovedi extrem de dificilă. Dar nu imposibil. Cazul orașului Kiruna, un oraș din nordul Suediei care a fost reconstruit la kilometri distanță pentru a preveni prăbușirea lui peste o mină, arată că o comunitate poate ajunge la o decizie compactă pentru o relocalizare radicală dacă oamenilor li se oferă informațiile și resursele necesare pentru a face această schimbare bruscă acceptabilă.
Dar aceste resurse lipsesc adesea. Să luăm exemplul orașului São Carlos, din sud-estul Braziliei, una dintre zonele cele mai vulnerabile la inundații. De-a lungul anilor, pe măsură ce fenomenele meteorologice s-au intensificat, cetățenii au început să dezvolte sisteme de adaptare improvizate: comercianții, de exemplu, își procură în fiecare an lacăte mai înalte pentru a-și proteja afacerile de insistența apei. Deși situația devine din ce în ce mai puțin suportabilă, cei mai mulți dintre ei nici măcar nu iau în considerare posibilitatea de a-și muta afacerea în altă parte: atâta timp cât pot fi instalate bariere suficient de înalte, nu se vor muta din locul în care se află.
Reacția comercianților din São Carlos, ca și cea a locuitorilor istorici din Isle de Jean Charles, este pe deplin de înțeles. Acesta este motivul pentru care dezbaterea se învârte în jurul conceptului de "retragere planificată" și nu de "retragere individuală": întrucât orașele sunt organisme interconectate, relocarea unui cartier nu se încheie adesea cu un proces de vânzare și mutare. De cele mai multe ori, aceasta are, de asemenea, un efect asupra valorii terenurilor învecinate, creând probleme grave pentru cartiere întregi, adesea ocupate de cele mai vulnerabile segmente ale populației.
Dacă ne așteptăm ca orașele de coastă să se golească treptat și la inițiativa exclusivă a unor cetățeni individuali îngrijorați de situații din ce în ce mai greu de gestionat, nu va fi nevoie de zeci de ani pentru a rezolva problema și, între timp, va trebui să ne resemnăm să observăm multe alte situații catastrofale precum cea observată în Rio Grande do Sul.
Cele mai reușite experimente de retragere gestionată au fost cele care au calculat în avans toate consecințele potențiale ale unei astfel de perturbări traumatice și, mai presus de toate: cele care au implicat cetățenii în procesul de luare a deciziilor.
Printre numeroasele schimbări de perspectivă pe care criza climatică ne obligă să le facem, una dintre cele mai dificile se referă la relația pe care o avem cu pământul în care ne-am născut și am crescut, cu locul pe care îl considerăm acasă. Care nu este doar terenul pe care se află clădirea în care am crescut, ci și locul care păstrează amintirile noastre și ale membrilor familiei noastre, cultura noastră, istoria noastră. Atunci când vorbim despre "retragerea planificată" nu putem trece cu vederea faptul că pierderea unui teren înseamnă să pierdem mult mai mult decât o bucată de pământ, și numai prin prelucrarea acestei dureri vom putea să ne adaptăm la traiul într-o lume care s-a schimbat deja și care va continua să se schimbe.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
