Vestea tristă a fost anunțată de Comitetul Olimpic și Sportiv Român (COSR), care a transmis un mesaj emoționant: „Drum lin, Sonia Iovan! Sonia Iovan e prima medaliată olimpică, mondială la gimnastică a României. (...) Acum, s-a stins în Franța, unde locuia de ani buni. Dumnezeu să o odihnească!”.

Sonia Iovan a început să practice gimnastica artistică la Cluj, dezvoltându-și cariera la Clubul Știința din București sub îndrumarea profesorilor Nicolae Băiasu și Iosif Hindi. Fosta gimnastă a fost un pionier în domeniul sportului românesc, participând la trei ediții ale Jocurilor Olimpice. La Jocurile Olimpice din 1956, desfășurate la Melbourne, Iovan a făcut parte din echipa României, alături de Elena Leuștean, Georgeta Hurmuzache, Emilia Vătășoiu, Elena Mărgărit și Ileana Săcălici, obținând prima medalie olimpică pe echipe din istoria gimnasticii românești, clasându-se pe locul al treilea.

Performanța excepțională a fost repetată în 1960, la Jocurile Olimpice de la Roma, unde, alături de Atanasia Ionescu, Elena Leuștean, Elena Niculescu, Uta Poreceanu Schlandt și Emilia Vătășoiu, Sonia Iovan a obținut din nou medalia de bronz pe echipe. La Jocurile Olimpice din 1964, desfășurate la Tokyo, echipa României s-a clasat pe locul șase, iar Iovan a ocupat locul 14 la individual compus.

Sonia Iovan a contribuit la primele succese mondiale ale gimnasticii românești

Pe lângă performanțele sale olimpice, Sonia Iovan a contribuit la primele succese mondiale ale gimnasticii românești. În 1958, la Campionatele Mondiale de la Moscova, a fost parte a echipei care a cucerit bronzul, marcând prima medalie mondială obținută de gimnastica românească la nivel de echipă. În competițiile europene, a adunat mai multe medalii, inclusiv argintul la bârnă și bronzul la individual compus și sărituri, la Campionatele Europene din 1957, desfășurate la București.

După încheierea carierei de sportivă, Sonia Iovan a devenit antrenor federal între 1966 și 1967, iar apoi a urmat o carieră academică remarcabilă. După absolvirea Institutului de Cultură Fizică, a urcat treptele academice până la poziția de profesor universitar, conducând catedra de educație fizică și sport de la Academia de Științe Economice. În 1997, a fost invitată să lucreze la Institutul de Educație Fizică din Liban.

Decesul Soniei Iovan reprezintă o mare pierdere pentru gimnastica românească și pentru sportul românesc în general. Ea rămâne în memoria tuturor ca o figură emblematică, un model de determinare, performanță și dedicație.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News