Transilvania a făcut o nouă cucerire: un jurnalist american care a vizitat Ardealul şi a fost fascinat de acest colţ de Europa. 

Tărâmul Transilvaniei continuă să-i cucerească şi să îi intrige totodată prin unicitatea frumuseţii şi istoriei sale pe turiştii străini care o vizitează şi care nu ezită să împărtăşească apoi lumii întregi impresiile despre liniştea, peisajele, bucătăria şi atmosfera din această regiune. Atraşi în inima României în special de poveştile cu creaturi însetate de sânge şi de fotografiile ce înfăţişează un univers rural misterios pentru mulţi dintre ei, vizitatorii de pe alte meleaguri constată rapid că legendele înfricoşătoare sunt simple ''glume cu vampiri'', iar realitatea pe care ajung să o respire, să o vadă, să o trăiască, să o atingă şi să o guste este de-a dreptul ''fascinantă''. Acesta este şi cazul lui Christopher Bagley, care a semnat un articol publicat săptămâna aceasta în revista de călătorie Conde Nast Traveler, ce prezintă ''distorsiunea temporală fascinantă a Transilvaniei'' sub titlul ''The Bewitching Time Warp of Transylvania, Romania''. 

De la prima părere pe care şi-a format-o odată pătruns în Transilvania, aceea că toată lumea se ''holbează'' la el, autorul care a străbătut satele din centrul ţării la volanul unei maşini închiriate minunându-se pe parcurs de ''dealurile verzi punctate de căpiţe fân gigantice'', viaţa rurală şi bisericile medievale, a constatat în scurt timp că întâia impresie nu reflectă realitatea. ''Această regiune este una dintre ultimele din Europa în care rezistă obiceiurile preindustriale, unde mulţi agricultori încă se deplasează cu caii şi căruţele şi taie fânul cu coasa, aşa că Fordul meu închiriat a atras atenţia'', scrie Bagley. ''Mai este şi faptul că Transilvania, o regiune cu o suprafaţă aproximativ egală cu cea a Kentucky, mărginită pe două laturi de Munţii Carpaţi, a fost cucerită de-a lungul secolelor de aproape toţi conducătorii străini cu o înclinaţie imperialistă. Dacă oraşul în care te-ai născut ar fi fost condus, printre alţii, de huni, mongoli, tătari, turci, habsburgi şi otomani poate că suspiciunile pe care le-ai avea legate de străini ar fi îndreptăţite''. 

Apoi, odată cu înţelegerea ''complicatei istorii a Transilvaniei'', senzaţiile devin şi mai profunde. ''Înţeleg de ce din ce în ce mai mulţi călători conectaţi au fost vrăjiţi de acest loc. Deşi urcuşurile şi coborâşurile din istoria Transilvaniei au lăsat în urma lor o cultură incredibil de bogată şi de complexă (şi fabuloasa arhitectura ce o însoţeşte), în multe sate viaţa de zi cu zi rămâne la fel de simplă, sincronizată cu ritmul naturii. Nu e de mirare că printre fanii Transilvaniei se numără mulţi europeni privilegiaţi - inclusiv prinţul Charles'', notează autorul articolului. 

''Transilvania este unul dintre puţinele locuri unde încă mai poate fi regăsit stilul de viaţă de acum sute de ani, când natura şi fiinţele umane trăiau într-o armonie mult mai mare", este citată Jessica Douglas-Home, o londoneză a cărei fundaţie, Mihai Eminescu Trust (MET), a condus ''eforturile de a proteja aceste sate de abandonare sau modernizarea excesivă'' şi care operează un număr tot mai mare de ''pensiuni simple şi confortabile, pe care călătorii le pot închiria pentru aproximativ 50 de dolari pe zi'', după cum relatează Bagley, care şi-a petrecut prima noapte într-o astfel de locuinţă, în Mălâncrav. De la fereastra acesteia el a putut observa unele dintre obiceiurile din zonă, printre care ''parada neoficială a vacilor'', care se întorc de la păşune puţin înainte de apus şi recunosc porţile caselor unde sunt aşteptate de proprietari pentru a fi mulse. 

Pe lângă ''minunile arhitecturii tradiţionale în stil gotic'' pe care le-a descoperit în bisericile fortificate, multe dintre acestea incluse în patrimoniul mondial UNESCO, autorul articolului s-a arătat mirat de generozitatea unui cuplu din Mălâncrav care i-a oferit lapte cald, ''direct de la uger'', pe care l-a băut dintr-o înghiţitură după ''un scurt moment de panică'', dar şi două raţe pentru a le lua cu el în California. De asemenea, el nu a uitat să menţioneze gastronomia locală, în special supă de pui cu găluşte şi sarmalele, ''mâncare consumată la câţiva metri de locul în care a crescut''. 

Jurnalistul a trecut şi prin Viscri, satul preferal al Prinţului Charles

Eforturile depuse de MET în Viscri pentru conservarea clădirilor tradiţionale şi susţinerea meşteşugurilor locale sunt menţionate de autor, care notează de asemenea că acestea au ''readus la viaţă'' acest sat săsesc ''minuscul'' în care există astăzi numeroase case de oaspeţi restaurate, ce păstrează elementul de simplitate, departe de lumea tehnologiei, fapt constatat de Christopher Bagley şi în Micloşoara, un alt sat în care sunt încurajate vechile metode de construcţie. ''Prinţul de Wales a fost unul dintre primii susţinători ai MET şi este de zeci de ani un susţinător al Transilvaniei finanţând mai multe proiecte locale ce reflectă interesul său pentru durabilitate, biodiversitate şi conservarea arhitecturii'', notează semnatarul articolului amintind vizitele membrului Casei Regale britanice în satele transilvănene, printre care se numără Micloşoara şi Valea Zălanului, dar şi de dorinţa de a reveni pe aceste meleaguri, ce pare să se nască în fiecare vizitator. 

[citeste si]

''Chiar dacă am petrecut în sat (Valea Zălanului) doar aproximativ 24 de ore, deja încep să simt un sentiment de posesie legat de acest loc în timp ce mă opresc să culeg o crenguţă de mentă sălbatică. Apoi zăresc cel mai neaşteptat lucru: o maşină. Este o Toyota gri, cu număr de Bucureşti, care circulă puţin cam repede. În sfârşit, înţeleg ce simt localnicii. Cine este acest străin care intră în satul meu drag? E rândul meu să mă opresc şi să mă holbez la un intrus. Evident neintimidat, şoferul îmi zâmbeşte amabil şi mă salută dând din cap. Nu mă pot abţine: zâmbesc şi îi răspund făcându-i cu mâna'', încheie autorul articolului.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News