Flaviu Predescu, scriitor și realizator de emisiuni în cadrul DC Media Group, a vorbit, în cadrul ediției de vineri, 12 iulie, a emisiunii Tradiții românești în diaspora, despre obiceiul pomenirii, prezentând și tradiții mai puțin obișnuite. El a adus în emisiune ca material ajutător volumul "Mică enciclopedie de tradiții românești", de Ion Ghinoiu.

"Iată, o să începem cu pomana, mult practicata pomană. Auzim tot timpul de ea. Iată cum este prezentată în această mică enciclopedie a lui Ion Ghinoiu.

Jerfe sau sacrificii de care va beneficia sufletul în lumea de dincolo făcută de o persoană înainte de a muri sau după moartea acesteia de o rudă apropiată. Acestea se dau în anumite momente ale ceremonialului funerar, în zile care preced înmormântarea: la înmormântare, la 6 săptămâni și după înmormântare, anual, la diferite teme calendaristice, până la 7 ani. După 7 ani de la deces, mortul intră în rândul moșilor și strămoșilor.

Acesta este un element foarte important pentru că iată, la pomană după 7 ani, practic cel care pleca dintre noi intra în rândul moșilor și strămoșilor și, ca urmare, numele său nu mai este pomenit în mod special când se împart pomenile. Intră în acel ritual în acea formulă 'și moși-strămoși'.

Bineînțeles, el poate fi invocat în continuare pomenit, dar nu este absolut nimic greșit dacă nu se mai întâmplă în mod special lucrul acesta și este pomenit atunci când se spune de moși și strămoși", spune Faviu Predescu.

Tradiții ciudate la români: priveghiul vesel

Flaviu Predescu vorbește și despre o tradiție neobișnuită, cea a priveghiului vesel.

"Funcția principală a păzitului mortului este grija de a nu lăsa să treacă vreo vietate, pasăre, animal, peste sau pe sub mort, situație dramatică care l-ar transforma în strigoi.

Priveghiul cu jocuri a fost atestat și descris de etnografi ca practicat până la mijlocul secolului al 20-lea. Acest obicei s-a practicat în unele zone etnografice din Transilvania: Luncani, Munții Apuseni, Pădurenii Hunedoarei și din Moldova, Vrancea. Cum Cugirul natal era sub influența regiunii Hunedoarei, iată că probabil dinspre zona Hunedoarei venea acest obicei.

Local se mai practică și astăzi priveghiul cu jocuri. El se organizează la toate persoanele, dar ajunge în toată plenitudinea la moartea bătrânilor și oamenilor de vază. 'Se făceau ca o mare bucurie la casa mortului. Lumea râde de se cutremură casa, râd și rudele mortului și copiii lui și toți. Nimeni n-are bai de mort, că, doamne iartă-mă, omul trebuie să moară, opinia despre mort fiind exprimată concis de zicala 'și-a trăit traiul și-a mâncat mălaiul', pe care cu siguranță o cunoașteți sau ați auzit despre ea.

Priveghiul se desfășoară în camera unde este așezat mortul sau într-o încăpere alăturată, dacă se fac jocuri cu muzică sau în curte, în jurul focului funerar", spune Flaviu, citind din volumul amintit.

"Am oferit și un element post-modern, ca să spun așa, pentru că odată cu apariția blocului unele tradiții s-au păstrat și, așa cum astăzi vedeți în anumite cartiere un loc cu copertină unde lumea mai joacă, mai ales pensionarii, joacă șah sau table, tot așa într-un astfel de loc, într-o astfel de filigorie se jucau cărți și se bea vin. 

Spre deosebire de jocurile de priveghi transilvănene, care dominanta esențială o formează riturile de fertilitate, în cele moldovenești apar măștile mortuare și focurile rituale ce amintesc de ritualul de incinerare a getodacilor. Repertoriul jocului de priveghi este nelimitat. Ele sunt o copie fidelă a vieții cotidiene, care se derulează sub semnul ritmului și sexualității. Apar scenete nupțiale, mascați reprezentând femei gravide", mai spune Flaviu Predescu, citind din volumul "Mică enciclopedie de tradiții românești".

Urmărește emisiunea integrală:

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News