Profită bulgarii și românii de libertatea de mișcare a UE pentru a abuza de sistemele sociale? Un studiu oferă perspective profunde asupra situației din Duisburg, relatează presa germană. 

Studiul a fost realizat chiar în Germania și rezultatele sunt complet inversate față de cum se așteptau nemții. Cercetătorii au vorbit cu peste 500 de bulgari și români din Marxloh și Hochfeld. 

Studiul realizat de cercetătorii de la Universitatea din Duisburg-Essen (UDE) scoate la iveală o realitate ignorată despre imigranții din Bulgaria și România care trăiesc în Duisburg, o comunitate adesea privită prin prisma stereotipurilor negative și a stigmatizării.

Deși în spațiul public discuțiile sunt dominate de teme precum evacuările de locuințe și presupusul abuz al sistemelor sociale, analiza celor de la Institutul pentru Muncă și Calificări (IAQ) sugerează o imagine mai nuanțată și mai complexă.

Studiul a inclus 720 de interviuri cu peste 500 de imigranți din cartierele Hochfeld și Marxloh, desfășurate între noiembrie 2023 și iunie 2024, și a pus în lumină nu doar provocările, ci și contribuțiile acestor comunități.

Sărăcia, efect al politicii discriminatorii din Germania

Dr. Polina Manolova, un expert în domeniul sociologiei, subliniază că sărăcia trăită de acești imigranți nu este adusă din țările de origine, ci este un efect al excluderii și discriminării întâlnite în Germania.

„Problema sărăciei nu este importată,” spune Manolova, evidențiind că mulți dintre cei care au emigrat din orașe precum Plovdiv făceau parte din clasa de mijloc. „Sărăcia de aici este nouă pentru ei,” adaugă ea, punând accentul pe barierele cu care aceștia se confruntă în integrarea socială și economică.

Un alt aspect relevant este abordarea orașului Duisburg în ceea ce privește imigranții români și bulgari. Spre deosebire de alte orașe precum Gelsenkirchen și Dortmund, unde familiile sunt sprijinite mai mult, în Duisburg, măsurile drastice, cum ar fi evacuările în masă  au contribuit la marginalizarea și excluderea simbolică a comunităților de migranți.

Lena Wiese, un alt cercetător de la UDE, critică acest tip de intervenții, descriindu-le ca o metodă de a face din bulgari și români „țapi ispășitori ai politicilor sociale greșite”, de multe ori însoțite de stereotipuri. 

Studiu: Români și bulgarii se feresc să solicite ajutoare sociale de teama a ceea ce vor crede ceilalți

În ciuda percepțiilor negative răspândite de mass-media și autorități, realitatea arată că mulți dintre imigranți se feresc să solicite ajutoare sociale chiar dacă sunt eligibili.

„Familiile cu care am discutat nu vor să intre în sistemele sociale de teama stigmatizării,” explică Manolova, menționând și o neîncredere adâncă în instituțiile statului.

Dr. Thorsten Schlee completează această imagine precară și afirmă că nu există date concrete despre abuzurile de beneficii sociale care să justifice narațiunile alarmiste.

În plan economic, lucrătorii bulgari și români continuă să fie exploatați, deseori angajați de subcontractanți și confruntați cu discriminare la locul de muncă. „Relațiile de muncă bazate pe rețele” au creat o realitate în care găsirea unui loc de muncă stabil devine o provocare.

Bariera lingvistică este un obstacol major, iar lipsa timpului pentru lecții de germană face ca mulți să rămână blocați în munci precare. Manolova explică: „Oamenii nu au timp pentru lecții de germană pentru că sunt ocupați cu supraviețuirea zilnică". 

Românii își găsesc cu greu chirie în Germania și de obicei la prețuri mai mari decât ar trebui

Problemele se extind și pe piața locuințelor, unde discriminarea este adesea bazată pe etnie și origine. Migranții sunt obligați să accepte chirii exorbitante și condiții precare. Proprietarii evită adesea să închirieze persoanelor cu nume românești sau bulgărești, iar comisioanele percepute de agenți pentru contracte sunt adesea abuzive, ajungând la sume de până la 1.000 de euro.

Sesiunile de consiliere socială au arătat cum relațiile de închiriere sunt marcate de plăți în numerar, rezilieri prin WhatsApp și lipsa facturilor detaliate de utilități.

Manolova și echipa sa au observat și existența unei „economii informale de servicii”, unde migranți din a doua sau a treia generație oferă servicii de intermediere pentru a depăși obstacolele birocratice, iar pentru asta percep taxe considerabile. Un exemplu este costul de 50 de euro doar pentru o programare la un birou administrativ.

Studiul concluzionează că administrația locală nu doar că nu reușește să sprijine aceste comunități, dar perpetuează sărăcia și excluderea lor prin măsuri birocratice care descurajează accesul la drepturile sociale. În absența unor politici care să includă aceste comunități drept cetățeni europeni și contribuabili, nu se întrevede nicio îmbunătățire a situației lor.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News