Când povestește prin ce a trecut până și-a găsit actualul loc de muncă, Marika Novello, în vârstă de 35 de ani, din Casarsa, Italia, se emoționează, pentru că pe de o parte există fericirea împlinirii, între familie și muncă, iar pe de altă parte amintirea numeroaselor uși care i-au rămas închise atunci când își căuta de muncă. Probleme a avut doar pentru faptul de a fi femeie căsătorită de câțiva ani și cu o fetiță de trei ani și jumătate.

Cu o lună înainte de a începe munca în farmacia din San Vito, Marika primise o ofertă care părea „perfectă”: un loc de muncă într-o farmacie, și aproape de casă. Foarte frumos – comentează ea –, păcat că aveau condiția să semnez demisia în cazul în care rămân însărcinată. Am refuzat." 

Marika a început să lucreze în farmacia Beggiato, din San Vito al Tagliamento, în luna martie a acestui an, cu un contract pe șase luni. „În iunie am descoperit că sunt însărcinată – explică ea – și mi-a venit să le spun imediat angajatorilor. Doar soțul meu și ei știau, atât de mult încât au fost foarte surprinși de alegerea mea de a anunța angajatorii imediat. Mi s-a părut corect să știe asta și nu am amânat.

„Mă așteptam ca joia trecută, odată cu expirarea contractului de 6 luni – continuă femeia de 35 de ani – călătoria noastră împreună să se încheie. În alte locuri mi-ar fi dat o palmă drăguță pe spate și mi-ar fi spus „ne vedem când ești gata să te întorci” sau vreo altă expresie de genul asta. În schimb, vineri dimineață, cu lacrimi în ochi, am semnat un contract permanent”.

Orarul îi permite să „împace senin viața profesională cu cea privată”, subliniază ea. Marika lucrează în farmacie dimineata, în timpul saptamanii și câteva ore sambata, intr-un ritm care ii permite sa se dedice celui mic. 

Complicatul drum spre un loc de muncă în Italia

Femeia a găsit acum un loc de muncă stabil, potrivit nevoilor sale, „dar calea a fost foarte complicată". La douăzeci de ani s-a dedicat studiilor timp de câțiva ani, absolvind mai întâi psihologie la Padova și apoi științe farmaceutice, fitoterapie, la Milano, cu visul de a lucra într-o fitoterapie. Între timp a lucrat chelneriță în diverse cluburi. A rămas multă vreme în Lombardia, apoi s-a întors la Casarsa natală în 2020, odată cu sosirea pe lume a fetiței ei. Dar interviurile de angajare, după terminarea studiilor și înainte de a-și începe noua carieră la San Vito, au rezervat mereu aceeași „surpriză proastă”.

La vest sau la estul țării, mici schimbări. „Nimănui nu părea să-i pese de diplomele mele – explică Marika. Întrebările pe care le-am primit erau exclusiv despre viața mea privată: „Locuiți împreună? Sunteţi căsătorit? Vrei sa ai copii? Câți? Și atunci când?" Niciodată nicio întrebare despre tezele pe care le-am scris sau despre experiențele mele de muncă.” „Din acest motiv – adaugă ea – am început chiar să mă prezint la interviuri cu verigheta în buzunar, dar puține s-au schimbat. Singurele locuri de muncă pentru care a existat vreo licărire de speranță au fost temporare și întotdeauna ca și chelneriță. Dar după toate sacrificiile, chiar și din partea părinților mei, mi-am propus să fac ceea ce am studiat”.

Cu povestea ei, tânăra de 35 de ani vrea să transmită un mesaj altor femei. „Nu acceptăm aceste situații ambigue, aceste conversații îngrozitoare și aceste condiții care nu au nimic etic – afirmă el -. Căutăm un loc de muncă sănătos, în care să fim recunoscuți, protejați și să ne implicăm. Nu putem fi discriminați și văzuți numai și exclusiv ca procreatori. Există o posibilitate. Am făcut-o, toți o putem face.”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News