Ana, care a fost 14 zile în izolare pentru că s-a întors din Franţa, a povestit cum a fost această experienţă pentru ea. Deşi trebuia să stea în Hexagon o lună pentru o bursă, ea, de profesie muzeograf, şi-a grăbit întoarcerea în ţară.
Încă de când a ajuns acasă în Capitală, a anunţat administratorul blocului unde locuieşte că trebuie să stea in izolare şi a luat legătura cu prieteni pentru a-i aduce cumpărături pe parcursul zilelor.
„În fiecare zi mă trezeam cu teamă. Speram să nu am simptome. (...) Mă trezeam, mă spălam şi apoi îmi luam temperatura să văd dacă am febră. Nu am avut, spre norocul meu. Îmi luam temperatura de mai multe ori pe zi. (...) Spre final, îmi trecuse, după vreo 9 zile de izolare m-am mai relaxat. Medicul de familie mă suna din trei in trei zile să mă întrebe cum sunt, ce mai fac”, a spus Ana, pentru Mediafax.
De două ori pe zi, la ore diferite, poliţia îi cerea să iasă la geam să verifice dacă este acasă. Pe lângă asta, chiar şi activităţi banale erau puse sub semnul întrebării: „Cum să fac?”.
De exemplu: „Am sunat la Telverde să întreb cum duc gunoiul. Nu pot să stau 14 zile cu gunoiul în casă. M-a întrebat dacă are cine să mi-l ia din faţa uşii. I-am răspuns că nu. Au spus să port mănuşi, mască şi să ies la o oră la care nu se circulă pe scară. Mă duceam aproape de miezul nopţii”, povesteşte Ana.
Tot restul zilelor au trecut greu între patru pereţi.
„În momentul în care ţi se îngrădesc opţiunile şi ştii că nu ai voie să ieşi, eşti frustrat. Stăteam la balcon şi mă uitam de la etaj la oameni. Prima mea reacţie era: "de ce sunt atât de mulţi oameni pe stradă? De ce nu sunt în casă?", spune ea.
Însă Ana mărturisește ce a ajutat-o în aceste zile: „Am descoperit toate mijloacele de comunicare online cu video. Le folosesc pe toate şi intens. Mă gândeam că într-o zi nu am făcut nimic altceva decât să vorbesc la telefon”.
Mai mult, ea a participat şi la petreceri.
„O prietenă s-a mutat într-un apartament nou. A făcut o petrecere online de casă nouă. Eram cam 6 7 online, fiecare de la el de acasă, ne-am îmbrăcat frumos. Aveam şi un pahar de vin. A filmat cu telefonul casa ei, camerele. Am stat până la miezul nopţii. Am încercat să rămân într-o linie optimistă”, mai spune interlocutoarea.
La finalul celor 14 zile a venit şi bucuria, care a fost una dublă: fără coronavirus şi cu aer curat.
Ana nu iese nici acum din casă decât pentru motive întemeiate sau pentru a merge la serviciu, atunci când trebuie. Însă e recunoscătoare că se poate bucura de aer curat şi de verdeaţa pomilor. Din acele 14 zile a rămas cu un obicei: dezinfectează aproape obsesiv orice suprafaţă cu care intră în contact.
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News