Poți descărca aplicația:
Get it on App Store Get it on Google Play
Germania. Nemții se plâng după ce muncitorii români nu au mai ajuns: „Toate oasele mă dor”
WhatsApp
Zilele trecute, zeci de muncitor români ar fi trebuit să ajungă la Albertushof, în St. Leon-Rot, Germania, pentru recoltarea sparanghelului. Însă, din cauza pandemiei de coronavirus există probleme cu zborul, acesta fiind amânat de mai multe ori.
Sursa foto: captură rnz.de

"Ajutoarele de recoltare ar trebui să ajungă la aeroportul Karlsruhe / Baden-Baden”, explică Erwin-Peter Albert, din Albertushof, potrivit rnz.de. Guvernul federal a ridicat interdicția de intrare, astfel încât fermele să nu piardă sparanghelul sau recolta de căpșuni, pentru care au nevoie urgentă de muncitori din țările est-europene. 

„A trebuit să ne regândim în prealabil”, spune Erwin-Peter Albert, motiv pentru care unele rânduri de sparanghel au fost închiriate clienților privați. Încă de la Paște, sparanghelul a fost cules la Albertushof. Oricine a închiriat un rând putea scoate sparanghelul din Albertushof. Însă, a devenit rapid de clar pentru clienți: „aceasta nu este o muncă ușoară”.

Ideea este bine primită, după cum relatează Albert. Cu o oarecare ușurare, pentru că o dată cu restricțiile din cauza pandemiei coronavirus, la fel ca la multe alte ferme, el a fost confruntat și cu provocarea de a găsi muncitori. Și timpul a fost scurt, sezonul sparanghelului a început la sfârșitul lunii martie și durează de obicei până la jumătatea lunii iunie.

 

Rânduri de sparanghel, închiriate

 

Albertushof a închiriat 20 de rânduri de sparanghel la 230 de metri fiecare pentru persoanele care doresc să-și înțepe propriul sparanghel. „E foarte distractiv, dar la început toate oasele mă dor”, spune Natascha Heinzmann, de la St. Leon-Rot.

Ultima dată când a cules sparanghelul a fost cu bunicul în copilărie. Asta a fost cu ceva timp în urmă. Este bine știut că fiecare început este dificil, dar a revenit repede și a dezvoltat rutina necesară.

La ferma Straussenhof Nauert din Walldorf, proprietarul, Lars Kruger, a lansat un apel pe Facebook pentru a găsi muncitori localnici, a avut 30 de aplicanți și a angajat 12, dar aceștia au renunțat după câteva zile, fiind depășiți fizic, pentru că, spune fermierul, nu este o muncă ușoară, necesită multă putere.

Carolin Schiller a lucrat ca profesor de yoga în Asia până cu puțin timp înainte de izbucnirea pandemiei. Deoarece nu poate călători din cauza restricțiilor de călătorie, a ajuns la fermă, să culeagă sparanghel: „E o muncă grea și după ea, căzi lat pe canapea”. În mod normal, toți cei intervievați au muncit de la 6.00 dimineața la ora 14.00, dar foarte puțini s-au mai întors pe câmp după o zi de muncă.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News

WhatsApp
Top cele mai citite știri
Crossuri parteneri
Știri Vezi toate articolele
pixel