CJUE a răspuns astfel unei adrese a Curţii Constituţionale belgiene, care a cerut instanţei europene să se pronunţe asupra dispoziţiilor unei legi belgiene care prevede posibilitatea impunerii asupra unor cetăţeni care au primit decizie de expulzare măsuri preventive pentru a preveni fuga lor, precum arestul domiciliar sau plasarea într-un centru închis pentru o perioadă de maxim opt luni, astfel încât să poată fi efectuată expulzarea atunci când respectiva persoană nu s-a conformat de bunăvoie ordinului de expulzare.

Dispoziţiile acelui act normativ sunt similare celor aplicate persoanelor provenite din statele terţe şi aflate în situaţie nereglementată, dar care pot invoca directiva europeană privind returnarea, motiv pentru care Curtea Constituţională belgiană a cerut CJUE să se pronunţe dacă acel act normativ este conform principiului libertăţii de circulaţie garantat pentru cetăţenii UE.

Deşi CJUE a stabilit că raţiunile de ordine şi securitate publică pot justifica o expulzare, a apreciat că acestea nu justifică plasamentul timp de opt luni în centre închise în vederea aplicării deciziei de expulzare.

Într-o speţă separată, în urma unei sesizări a Consiliului de Stat olandez, CJUE a stabilit tot marţi că dacă un cetăţean european primeşte un ordin de expulzare dintr-un stat membru şi părăseşte efectiv acel stat, el poate avea din nou drept de reşedinţă în viitor în acel stat, instanţa europeană apreciind în acest sens că a doua şedere nu poate fi considerată o prelungire a celei anterioare.

Fără să stabilească o durată de rămânerii în afara statului care a decis expulzarea, CJUE notează că, cu cât această perioadă este mai mare, cu atât este mai întemeiat caracterul real şi efectiv al încheierii primei reşedinţe şi cu atât mai mult solicitantul are dreptul să primească din nou drept de reşedinţă în statul de unde a fost expulzat.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News