Potrivit deciziei luate în fond de Tribunalul Harghita, în rechizitoriul cazului Țăndărei se arată că în perioada 2002 – 2006, inculpatul F.F. era persoana care organiza plecările copiilor din ţară, unii dintre ei, care nu erau însoţiţi de părinţi având documente de călătorie sau declaraţii notariale false. Tot el ar fi fost în complicitate cu reprezentanți ai Poliţiei de Frontieră.
Cu toate acestea, martorii audiaţi atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei nu au confirmat acest fapt.
„Lipsa părţilor vătămate a îngreunat nu doar cercetarea judecătorească, dar şi aşezarea acuzării pe un sprijin probatoriu solid având în vedere că tratamentul la care se presupune că au fost supuse victimele ţine de esenţa unei astfel de infracţiuni de trafic de persoane. S-a arătat că o analiză care să ducă la angajarea răspunderi penale nu poate fi efectuată făcând abstracţie de persoana victimei. O parte considerabilă dintre martorii audiaţi confirmă că au efectuat călătorii în ţări ca Spania sau Marea Britanie, de regulă, cu mijloace de transport cu o capacitate de 9 sau mai multe persoane. Deşi se reţine complicitatea unor lucrători vamali la scoaterea copiilor din ţară nu se ştie dacă printr-o modalitate similară copiii au tranzitat şi celelalte puncte de frontieră", se arată în decizia Curții de Apel Târgu Mureș, care pune în lumină și decizia instanței de fond, respectiv Tribunalul Harghita.
În cazul copiilor, s-a reținut în rechizitoriu faptul că aceştia călătoreau în baza unor procuri „uneori false sau obţinute în mod nelegal".
Instanța a reținut că nu s-a indicat modalitatea concretă în care aceste documente erau întocmite în fals şi de către cine sau modalitatea în care erau obţinute.
„Martorii X, X. s-au ocupat de transportul persoanelor de la Arad în Ungaria, au confirmat că au efectuat transportul unor grupuri de persoane din judeţul Ialomiţa printre care erau şi minori, dar nu au întâmpinat probleme legat de formalităţile la trecerea peste frontieră. Aceeaşi împrejurare este relatată şi de martorul X. , persoană care s-a ocupat în perioada respectivă de transportul persoanelor peste graniţă. Din aceste date se poate prezuma că minorii au părăsit teritoriul României cu respectarea prevederilor art. 5 din Legea 21/1991 fie însoţiţi de părinţi fie pe baza unor procuri calificate de lucrătorii vamali ca fiind valide", se mai arată în decizie.
Cu caracter general valabil tuturor inculpaţilor, urmărirea penală în cazul Țăndărei nu a reuşit să stabilească o legătură directă între numărul mare de copii români care cerșeau pe teritoriul Marii Britanii şi activitatea infracţională a celor inculpaţi în această cauză.
„Urmărirea penală s-a rezumat la confruntarea datelor de ieşire din ţară a unor minori, dar şi acest procedeu nu s-a aplicat în cazul tuturor celor depistaţi în special în Marea Britanie, cu datele de ieşire din ţară a inculpaţilor. Minorului cercetat pentru comiterea unor infracţiuni i se aplică o procedură distinctă faţă de majori în care sunt identificaţi în special părinţii sau reprezentantul legal şi care devine parte a procedurii şi care trebuie să clarifice printre altele şi modalitatea în care minorul cetăţean străin a ajuns pe teritoriul unui alt stat", potrivit soluției de la Harghita.
În conţinutul rechizitoriului ajuns în intanță sunt redate discuţii telefonice ale lui F.F. cu diferite persoane în perioada 2006 – 2007. Potrivit menţiunii din acelaşi rechizitoriu, însă, susţinut şi de reprezentantul Parchetului, infracțiunile pentru care inculpaţii, între care F.F., au fost trimiși în judecată au debutat la finele lunii decembrie 2008, „acesta fiind şi începutul termenului de la care s-a calculat prescripţia răspunderii penale".
În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare a banilor, instanța reține că transferul unor sume de bani „prin ea însăşi nu constituie o activitate ilicită".
„Din probele administrate nu a rezultat provenienţa ilicită a banilor şi faptul că inculpaţii cunoşteau această împrejurare. Mai mult, nu s-a dovedit că primirea unor sume de bani de la diverse persoane din Spania, Marea Britanie, Italia şi SUA prin sistemul Western Unionşi Money Gram totalizând diferite sume de bani, are o legătură directă cu vreo activitate infracţională în contextul în care cele două sisteme la care se face referire sunt modalităţi uzuale de transfer", se mai arată în decizie.
Despre inculpatul Ș.Ș., se arată în rechizitoriu că, împreună cu ceilalţi inculpaţi s-au asociat într-o grupare ce avea drept scop racolarea de copii din Ţăndărei şi zonele apropiate pentru a-i duce la cerşit sau furat în ţări ca Spania sau Marea Britanie. Acesta, în perioada 2003 – 2006, s-ar fi ocupat de transportul în străinătate a unui număr de 34 copii și a folosit pentru acest lucru mașini care îi aparțineau lui sau altui inculpat în dosar.
„Şi în cazul acestui inculpat nu a fost identificată nicio victimă a activităţii racolare şi transport cu scopul de a cerşi în Spania sau Marea Britanie în contextul în care, în rechizitoriu se face referire la un număr exact de persoane, respectiv 34 de minori, nu a fost stabilit în cursul urmăririi penale şi nu s-a putut stabili calitatea acestora de victime a activităţii de trafic derulat de către inculpat", spun magistrații.
Potrivit deciziei instanței de fond, se poate doar prezuma că aceştia au fost victime ale traficului efectuat de inculpat, însă o parte considerabilă din ei, prin declaraţiile date, infirmă această ipoteză.
„Martorul X. , care apare în evidenţele poliţiei cu diferite delicte şi trecut în rechizitoriu că a fost transportat în Anglia de către inculpat a declarat în faţa instanţei că este fiul lui X. (acesta arată că a fost plecat în Anglia împreună cu soţia şi cei 5 copii deoarece a auzit că „în această ţară se acordă un ajutor social atât pentru minori cât şi pentru noi". Au primit o locuinţă de la stat, iar copiii X. şi X. au intrat într-un anturaj şi au comis fapte antisociale, iar după 10 luni s-au întors în România. Când era în Spania pentru X. a trimis o declaraţie notarială unui şofer de microbuz. La fel şi pentru X. şi soţia sa X. . În declaraţia dată în faţa instanţei la data de 04.12.2013 acesta arată că a fost plecat în Spania, Anglia, Xa împreună cu soţia şi cei 8 copii, lucrând ca mecanic auto. Mai arată că niciunul dintre inculpaţi nu l-a îndrumat în vreun fel să plece în străinătate şi nu i-au cerut vreo sumă de bani pentru a-şi scoate copiii din ţară şi a plecat în Anglia împreună cu părinţii", arată instanța.
Un alt martor a declarat că a plecat în Spania însoţit de unchiul său, la vârsta de 12-13 ani, iar în anul 2002 - 2003 s-a aflat în Anglia împreună cu părinţii săi. Acesta a recunoscut că acolo a spălat parbrize, însă din propria iniţiativă, „nefiind obligat de nimeni".
Situaţia este similară şi în cazul unui alt inculpat, B.B., despre care în rechizitoriu se reţine că în perioada 2003 – 2005 a transportat în străinătate, ca șofer, un număr de 28 copii.
Dintre copiii transportaţi de B. B., patru au fost depistaţi în Marea Britanie că au comis furturi sau au cerșit.
Un alt martor a infirmat că a fost dus de B. B. în străinătate și a spus că a fost plecat împreună cu părinţii în anul 2007, pe când avea vârsta de 10-11 ani.
Unul dintre martori apare şi printre copiii presupus traficaţi de inculpatul Ș.Ș.
„În acest caz cercetarea judecătorească nu a putut suplini urmărirea penală care trebuia să clarifice dacă acest minor a fost traficat în acelaşi timp de ambii inculpaţi, la date diferite şi dacă da, în ce împrejurări", arată instanța.
În ce-i priveşte pe ceilalţi inculpaţi, referirile în rechizitoriu la infracțiunile aproape identice, respectiv că s-au asociat într-o grupare cu scop în racolarea de copii din Ţăndărei şi zonele apropiate pentru a-i duce la cerşit sau furat în ţări ca Spania sau Marea Britanie şi care, în perioada 2003 – 2006 s-a ocupat de transportul în străinătate a unui număr de copii, în calitate de şofer sau însoţitor, diferă doar numărul minorilor transportaţi și numărul ieşirilor/intrărilor în ţară.
Copiii nu au avut calitatea de victime în cursul urmăririi penale şi cei audiaţi în cursul cercetării judecătoreşti nu au dorit să dobândească o astfel de calitate, declarând, cu excepția unuia, că au plecat, de regulă, însoţiţi de părinţi, că nu au fost obligaţi să cerşească sau să comită diferite infracţiuni de către nimeni, iar banii astfel obţinuţi au fost cheltuiţi în interes personal.
„Din acest probatoriu nu s-a putut constata, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta inculpaţilor există şi că a fost săvârşit de către aceştia, motiv pentru care soluţia de achitare s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 396 alin. 5, 7 raportat la art. 16 lit. c Cod procedură penală, respectiv că nu există probe că inculpaţii au comis infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată", se mai arată în soluție.
Cei 25 de inculpaţi din dosarul Ţăndărei au fost achitaţi definitiv, la sfârșitul anului 2019, de Curtea de Apel Târgu-Mureş. Ancheta a fost deschisă după ce 160 de copii romi au fost găsiţi la cerşit în Anglia, iar datele arătau că cei mici au fost traficaţi de inculpaţi.
Cazul a făcut mare vâlvă în 2010, când peste 160 de copii de etnie romă duşi la cerşit în Marea Britanie au fost identificaţi de autorităţile judiciare române şi britanice, care au semnat un acord pentru constituirea unei echipe comune de investigaţii pentru capturarea traficanţilor, această acţiune derulându-se la Ţăndărei, în Ialomiţa.
În cadrul operaţiunii numită „Europa" au fost efectuate zeci de percheziţii domiciliare, la care au participat şi ofiţeri din cadrul Metropolitan Police şi specialişti Europol. Potrivit anchetatorilor, membrii grupării infracţionale organizate recrutau minori de etnie romă, pe care îi treceau fraudulos frontiera spre Marea Britanie, unde îi exploatau, obligându-i să cerşească sau să comită infracţiuni stradale.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News