Era mai-iunie 2000, iar Radu Mazăre începuse campania electorală pentru funcția de primar al municipiului Constanța. Din postura de candidat independent, fără o susținere politică, fără aparat de partid și structură care să-l ajute, puțini i-ar fi dat șanse de reușită. Radu Mazăre avea doar 32 de ani, era tânăr, singurul avantaj, cel care i-a oferit și notorietate fiind cariera în presă: la începutul anilor '90, cu 10 ani înainte de momentul primei candidaturi, era redactor șef al ziarului Contrast. A fondat mai departe ziarul Telegraf și televiziunea Soti-TV Neptun, iar ușor, ușor, trustul crescut ca vizibilitate în Constanța l-a folosit drept rampă de lansare în cariera politică și ulterior să se mențină la putere. Radu Mazăre a și fost condamnat la închisoare pentru calomnie în urma unui articol publicat în ziar, dar nu avea să petreacă nici o zi în spatele gratiilor, fiind grațiat de președintele Ion Iliescu. 

Ideea lui Mazăre. Intră în scenă Benone Sinulescu

Revenim la vara anului 2000, momentul 0 al carierei politice a lui Radu Mazăre: era tânăr, mulți ar fi spus încă necopt pentru lupta politică. Chiar și așa, peisajul politic al anului 2000 nu era unul prea complex și nici strategiile de marketing și promovare nu erau atât de de diverse ca astăzi. Mazăre beneficia deja de avantajul de a fi privit de majoritatea populației constănțene drept tânărul care ar putea schimba orașul, asta doar pentru că după '90 Constanța a avut în fruntea orașului doar eșecuri. Mulți îl votaseră de exemplu pe doctorul Neagoe, care a și devenit primar în '92, gândindu-se că municipiul Constanța o să se transforme într-o adevărată farmacie. Pe principiul "unde dai și unde crapă", numai farmacie n-a făcut Neagoe, pentru că și în acele vremuri interesele legate de salubrizare erau la fel de mari ca acum, iar Neagoe nu se înțelesese cu cei care aveau interese în zonă, iar deșeurile nu mai erau ridicate. Astfel, tot orașul se transformase într-o ghenă, cu gunoaie pe străzi, în toate cartierele constănțene, dar asta este o altă poveste. (vezi Sectorul 1, în zilele noastre). 

Cineva din echipa lui Radu Mazăre are ideea de a se asocia cu artistul de muzică populară Benone Sinulescu în campania electorală. Melodia "Radu mamii" i se potrivea mănușă lui Radu Mazăre. Benone Sinulescu era unul dintre cei mai iubiți artiști din România la acea vreme, ducând lupta pentru supremație cu celebrul Ion Dolănescu. Capitalul de imagine transferat dinspre Benone Sinulescu către Radu Mazăre era fantastic. Mazăre și-a susținut întreaga campanie lângă Benone, cu versurile melodiei "Radu Mamii" adaptate. Mazăre se declara și se prezenta electoratului drept un candidat bogat, care nu are nevoie de funcție ca să se îmbogățească. O idee folosită în premieră, spusă pe versuri chiar de Benone Sinulescu, care avea să-i capteze pe toți. 

"Radu Mamii" l-a făcut primar pe Radu Mazăre

La vremea aceea, eu aveam 10 ani și mama, după ce scăpase de la muncă, m-a dus la concert, lângă Casa de Cultură din Constanța. Era un nou concert "Benone Sinulescu și Radu Mazăre". Bineînțeles, campania era în toi. Țin minte cum strigam din toți rărunchii uitându-mă spre scenă, acolo unde Benone îi ridica mâna lui Mazăre: "Radu Mamii e bogaaaat și nu furăăă de la staaat!". Nici măcar nu știam că este adaptarea altei melodii, multă vreme am crezut că este singura melodie cu "Radu mamii" și că a fost special creată pentru campania electorală. 

Evenimentele de acest gen erau făcute ad-hoc, cu camioane ce serveau drept scenă, iar în public se aruncau tricouri și pliante cu Mazăre. O mare parte a populației se referea la Mazăre drept "Radu mamii" în discuțiile curente, iar versurile melodiei i-au urmărit pe constănțeni chiar și la urne. Campania a fost un succes extraordinar, iar în iunie 2000 Radu Mazăre se înscăuna primar al Constanței la doar 32 de ani. Astăzi știm bine unde se află. 

Putem spune cu certitudine astăzi că ideea campaniei electorale a fost una de milioane, făcută probabil fără studii de piață, fără vreo strategie și fără cunoașterea unor elemente de marketing. În seara aceasta, când am aflat de moartea lui Benone Sinulescu, o melodie pe care nu am mai auzit-o de 21 de ani a început să ruleze în mintea mea parcă de nicăieri. 

[citeste si]

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News