Ajuns în Italia în urmă cu peste 15 ani, Adrian a pornit de la munci modeste pentru a ajunge astăzi proprietarul unui restaurant de succes în Milano. El a povestit, în emisiunea Departe de România, moderată de Gabriel Nuță-Stoica, care a fost drumul lui plin dificultăți și cum a reușit să-și construiască o carieră în sectorul Horeca.

Primii ani în Italia: "Nu știam prea bine limba, dar m-au băgat în bucătărie"

La început, joburile lui Adrian nu aveau nicio legătură cu gastronomia. "Inițial, primele două joburi n-au fost în restaurant. Primele două joburi au fost în domeniul siguranței, alte activități fără nicio legătură cu afacerile. Am stat trei luni într-un loc, șase luni în altul, și, până la urmă, am găsit un loc de muncă într-un restaurant și am intrat direct în bucătărie”, povestește el. La început, sarcinile erau limitate la spălarea vaselor și a ustensilelor, însă curiozitatea lui i-a captat atenția bucătarilor.

„Nu știam prea bine limba, deși nu e grea, dar m-au pus în bucătărie să le dau o mână de ajutor, să spăl vase, tăvi, oale, ce era de spălat pe acolo. Fiind curios, au observat acest lucru și au început să mă bage în seamă bucătarii, să le dau o mână de ajutor, să mai tai zarzavaturi, să fac salate”, continuă Adrian.

„Am început să lucrez ca ajutor de ospătar, apoi am devenit ospătar”

Când ajutorul de pizzaiolo a plecat, Adrian a fost promovat pentru a lucra în pizzerie. „Pizzeria era chiar la intrarea în restaurant și toți clienții care intrau interacționau cu mine. Vorbeam cu ei, îmi plăcea să-mi exersez italiana și să înțeleg mentalitatea oamenilor printre care am ales să trăiesc”, își amintește Adrian. Atitudinea sa prietenoasă și dorința de a învăța limba i-au determinat pe proprietarii restaurantului să-i ofere un rol în sală, ca ajutor de ospătar, și, în cele din urmă, a devenit ospătar într-un alt restaurant. „Așa a început parcursul meu în această lume Horeca”, concluzionează el.

"Pentru ei, ești o persoană care vine doar să le ia banii"

Într-o țară în care integrarea străinilor poate fi dificilă, Adrian recunoaște că începutul nu a fost lipsit de provocări. Întrebat dacă s-a simțit discriminat, el răspunde: „La început, da. Până când am învățat bine limba și am început să trăiesc ca ei, să mă adaptez la stilul de viață italian. Altfel, ei te privesc diferit; pentru ei, ești o persoană care vine aici doar ca să le ia banii și să-i trimită în altă țară”. Adrian subliniază că intenția sa nu a fost niciodată de a profita financiar de pe urma Italiei, ci de a-și construi o viață nouă. „Nu am venit pentru a lua bani de la ei și a-i trimite în România. Nu mai aveam nimic în România, părinții mei, familia mea, toți erau aici, așa că m-am integrat destul de repede și bine.”

Cu timpul, pe măsură ce italienii au observat că Adrian era hotărât să devină parte a comunității, sentimentul de discriminare a dispărut. „În momentul în care cei din jurul meu au început să vadă că trăiesc ca ei, printre ei, nu m-am mai simțit discriminat. Desigur, sunt persoane care nu te cunosc și pot avea sentimente de invidie, dar asta se întâmplă în orice societate, nu doar între români. Acum, nu mă mai simt discriminat, dar la început, da, până când am învățat bine limba și m-am integrat.”

Milano, orașul oportunităților: „Milano a decolat după 2015”

Referindu-se la schimbările economice din Italia și, mai ales, din Milano, Adrian vorbește despre evoluția acestui oraș pe care îl consideră un punct de reper european. „Din punctul meu de vedere, acum e mai bine decât atunci când am venit. Când am ajuns aici, era plină criză financiară și era foarte greu. De la antreprenori până la angajați, toți erau disperați. După 2015, și mă refer în mod special la Milano, orașul în care am locuit mereu, s-a schimbat mult”, explică el. 

Expoziția Internațională din 2015 a reprezentat un moment de cotitură pentru oraș. „Din 2015, de când a avut loc Expoziția Internațională, Milano a decolat. Milano a devenit probabil cel mai important oraș din Italia și unul dintre cele mai importante la nivel european. Am observat aceste schimbări lucrând în restaurant. După primii doi-trei ani în mai multe restaurante, am intrat într-o societate, într-un restaurant unde am stat aproximativ 10 ani, și acolo am avut ocazia să văd schimbările pe care le-a avut orașul.”

Urmărește emisiunea integrală

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News