Visul de a locui lângă Turnul Eiffel îi poate încânta pe mulți, însă viața în capitala Franței este scumpă. Salariul minim în Franța poate părea mare pentru cei care îl compară cu nivelul de salarizare din România: 1.300 de euro. Însă impozitul pe venit variază între 14 și 45%, iar chiria pentru o garsonieră de 15-20 de metri pătrați în Paris este între 800 și 1.200 de euro pe lună.

În Franţa, impozitul se plătește voluntar, după declararea veniturilor. Se poate plăti lunar, trimestrial sau anual. Fiecare contribuabil își calculează singur impozitul. Calculul se face automat, pe site-ul Fiscului. Sistemul fiscal prevede impozitarea în funcție de situația financiară și familială a fiecărui cetățean francez sau rezident. Veniturile se adună din toate sursele, incluzând salariu, dobânzi bancare, concedii plătite de Casa de Asigurări de Sănătate, procente care-i revin contribuabilului din orice fel de investiţie, pensie alimentară și altele.

Cum se calculează impozitul

Fiscul francez le pune contribuabililor la dispoziție un formular pe care îl trimite deja completat cu ceea ce trebuie să plătească fiecare cetățean, datele fiind înregistrate în baza de date. Se face calculul sumei care reprezintă venitul impozabil, din care se pot deduce anumite procente. Există „abateri" care scad valoarea impozitului – sau cheltuieli deductibile, iar acestea pot fi din combustibilul consumat pentru a merge la locul de muncă, mâncarea (între 1 și 10%, în funcție de profesie şi de negocierile sindicale), investiții în insule care aparţin Franţei (atrag reducerea venitului impozabil cu 12%).De asemenea, reducerile se fac pentru anumite profesii: ca jurnalist sau om politic, impozitul se reduce cu 10%. Există și posibilitatea de a aplica o „abatere universală", de 20%, pentru cheltuieli globale. Mai sunt deductibile pensiile alimentare plătite de contribuabil, operele de artă cumpărate, salariile bonelor, menajerelor sau ale îngrijitorilor, plătite de contribuabil, studiile copiilor, investițiile în ecologie și donațiile pentru acțiuni umanitare.

După ce se scad toate cheltuielile deductibile și „abaterile", se calculează impozitul și în funcție de membrii familiei, calculându-se un punctaj. Fiecare adult reprezintă o parte, iar fiecare copil sau un bătrân aflat în îngrijirea contribuabilului, o jumătate de parte. O persoană cu dizabilități reprezintă o parte întreagă. Părțile se adună, iar suma obtinută din calculul venituluise împarte la numărul de parţi. De exemplu, pentru un adult singur, cu un venit anual impozabil de 50.000 de euro, impozitul va fi pentru suma totală de 50 000 de euro, dar dacă adultul, cu același venit are o soție care nu lucrează şi un copil, va plăti impozit pentru jumătate din sumă, deoarece totalul se împarte la numărul de părți (o parte întreagă și două jumătăți). Astfel se încurajează cetățenii francezi să-și întemeieze familii și să aibă copii.

Profesioniști români de succes

Viața e frumoasă pentru cei care au un loc de muncă bine plătit în Franța și rămân cu destui bani în buzunar după ce plătesc taxele și impozitele. Raluca este din Iași, are 32 de ani și și-a văzut visul împlinit când a fost recrutată de o mare companie multinațională, pentru a lucra în Franța. La început s-a dus pentru o perioadă de acomodare, de șase luni, apoi s-a mutat definitiv în Franța și s-a căsătorit cu un cetățean francez, după trei ani. „Am un salariu mare, care-mi permite să trăiesc foarte bine. Nu se compară nimic de aici cu ce era în România. Am aplicat pentru un job, pe internet, când nici nu speram că aș putea fi recrutată, dar m-au primit cu brațele deschise. De la început am fost încântată, pentru că munca mea a fost foarte apreciată. Aveam 27 de ani când am plecat prima oară spre Franța și nici nu visam că francezii mă vor lăuda, mă vor plăti atât de bine și mă vor avansa în funcție. M-au copleșit cu laudele, iar eu nici nu bănuiam că știu și pot să fac atâtea lucruri. În România nu mi-am pus niciodată în valoare studiile universitare și cunoștințele. Francezii spun că noi, românii, suntem foarte bine pregătiți, foarte muncitori și productivi", spune românca stabilită în Franța.

Locuințe sociale în sistem HLM

Pentru cei mai puțini norocoși sau cu o pregătire profesională care nu le permite să ajungă într-un post de conducere foarte bine plătit, fiind nevoiți să caute locuri de muncă modeste, există posibilitatea de a beneficia de locuințe plătite de stat - "Habitation à loyer modéré" (HLM) - care au avantaje, dar și multe dezavantaje. HLM este un sistem conceput pentru cei care nu au venituri suficient de mari pentru a putea închiria o locuință. Aceste locuințe sociale sunt oferite de primării și administrate în parteneriat public-privat, fiind garantate fonduri de investiții. Pot beneficia de HML toți cei care au o activitate în Franta și un venit minim. Pentru a se obține o astfel de locuință socială, se depune un dosar, însă timpul de așteptare este destul de mare. Românii care lucrează în Franța pot depune dosarul după ce au locuit legal aici cel puțin un an și jumătate. La dosar se depune inclusiv adeverința de impozit pe anul precedent.

Locuințele HLM sunt diferite. Unele sunt în zone civilizate, dar există și blocuri în zone rău famate. La depunerea dosarului se pot alege cinci zone ale Franta, iar primăria oferă, la alegere, trei locuințe, din care se poate renunța doar la două, cea de-a treia rămânând alegerea validă. La a treia propunere refuzată, dosarul se reia de la capăt.Marele avantaj al unui HLM este că se plătește o chirie modică, ce se calculează în funcție de venit, iar după o perioadă există și posibilitatea de a se cumpăra apartamentele, la preț mai mic decât cel al pieței. Există și HLM-uri în cartiererezidențiale nou construite.La fel ca în sistemul ANL lansat în România, mărimea apartamentului și numărul de camere crește în funcție de mărimea familiei, iar cei care locuiesc într-un apartament mic pot depune un nou dosar astfel încât să obțină unul mai mare, dacă după un timp au un copil sau mai mulți. Un alt avantaj al locuințelor din sistemul HLM este acela că, spre deosebire de o locuințăînchiriată printr-o agenție sau de la un proprietar, există posibilitatea amânării plății chiriei, fără riscul de a fi dat afară din casă.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News