O plantă încărcată de magie, vâscul este simbolul libertății, armoniei și curățeniei spirituale. Denumită și „creanga de aur”, vâscul este recunoscut acum drept simbol al sărbătorilor de iarnă.
Norvegienii, indienii nord-americani, druizii celți și norvegieni considerau vâscul o plantă sacră, care se punea deasupra ușii, deoarece se crede că aduce noroc în casă, bunăstare și fericire. De asemenea, vâscul rezistă foarte bine la ger și întuneric, menținându-se verde.
Germanii considerau că această plantă provine direct din cer. Pentru ei, vâscul aduce noroc în toate și sănătate în familie. O altă tradiție, răspândită în țările anglo-saxone, spune că, cei care să sărută de Crăciun, sub o ramură de vâsc, vor avea bucurie și fericire.
În viziunea celților, cel mai prețios vâsc era cel crescut pe stejar. Aceștia îl numeau „lacrima stejarului”. Druizii tăiau vâscul doar cu secera de aur, apoi înveleau planta într-o mantie albă. După ce culegeau vâscul, adunau ofrande, se jertfeau doi tauri albi și se rugau către zei pentru a fi îndepărtate duhurile rele.
O altă legendă spune că vâscul era atât de venerat, încât atunci când se întâlneau doi dușmani din întâmplare sub un pom în care era vâsc, ei încetau imediat dușmănia și se împăcau.
O legendă veche care face referire la vâsc spune că, fiul zeiței norvegiene, Frigga, ar fi fost ucis de o săgeată din vâsc, însă lacrimile mamei sale l-au readus la viață. Drept mulțumire, zeița a binecuvântat planta, iar de atunci este considerată sacră.
Vâscul este cunoscut pentru puterea de a-i face pe oameni să revină la sentimente mai bune. În tradiția populară, vâscul are putere doar atât timp cât bobițele ei albe sunt prezente. Oamenii pun planta deasupra ușii pentru a avea noroc în anul care vine, sănătate și dragoste, scrie Gazeta de Sud.
Sărutul sub vâsc a fost asociat pentru prima dată în istorie cu festivitățile organizate de către greci. Acest obicei a început să se practice și atunci când doi oameni se căsătoreau.
Tradiția spune că vâscul era un leac pentru fertilitate. De Anul Nou, fetele care stăteau sub vâsc nu puteau refuza sărutul, care putea fi unul de prietenie sau iubire. Dacă fata rămâne nesărutată, ea va avea ghinion în dragoste în anul următor.
De fiecare dată când un bărbat săruta o fată, trebuie să rupă una dintre bobițele albe ale vâscului. Atunci când toate bobițele au fost rupte, nimeni nu mai putea să se sărute sub coronița de vâsc.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News