„Pentru a definitiva Vârsta de bronz, sculptorul francez Auguste Rodin a lucrat vreme de aproape doi ani, între 1875 şi 1877, alegând în locul unui model profesionist, un tânăr soldat belgian cu o condiţie fizică bună. Acesta i-a pozat câte patru ore pe zi, vreme de aproape 18 luni, permiţându-i să experimenteze poziţii diferite de cele practicate de sculptura academistă contemporană.

Vârsta de bronz, detaliu  Foto: Crișan Andreescu, prin amabilitatea MNAR

După ce a vizitat şi Italia, studiind sculptura antică şi pe cea a Renaşterii, Rodin a optat pentru un nud masculin de mărime naturală (180 cm), în picioare, într-un uşor contrapposto. Naturalismul modelajului a făcut ca Rodin să fie acuzat că, în loc să modeleze ghipsul, ar fi luat mulaj direct de pe model, artistul fiind obligat să recurgă la mărturiile celor care îl văzuseră lucrând, pentru a obţine acceptul de a expune varianta în bronz la Salonul de la Paris din mai 1880.” 

                                                                                                                          MNAR

Din lucrarea „Sculptura franceză în România (1848-1931) Gust artistic, modă, fapt de societate”, de Ioana Beldiman aflăm că Regina Maria a deținut două sculpturi făcute de Rodin: „Hanako” și „Vârsta de bronz”, realizând un demers neîmplinit de predecesoarea sa Carmen Sylva. Vârsta de bronz este o achiziție realizată la un an de la încoronarea suveranilor (Ferdinand și Maria) – „Regina Maria cunoștea imaginea de ansamblu a operei lui Rodin și preferințele sale erau precis orientate: my favorite of all his works – Âge d’Errain, se va exprima ea în august 1923.”

Mai aflăm că în iulie 1914, pe atunci Principesa Maria participă la Londra la vernisajul Expoziției de artă franceză contemporană, în cadrul căreia sculptorul prezenta invitaților de onoare, el însuși o parte a operei sale. Maria l-a întâlnit pe artist și l-a urmărit desfășurându-se. Ea a putut admira între alte lucrări un exemplar Rudier al Vârtsei de bronz, amplasat în centrul sălii și poate că în această împrejurare s-a născut dorința ei de a deține această sculptură. Poate că Rodin a fost informat de intenție și este foarte posibil să se fi ocupat de turnarea bronzului solicitat. Episodul aducerii în țară a sculpturii a fost relatat de către Regină în jurnalul său.

Dansatoarea Loie Fuller i-a facilitat Reginei Maria achiziționarea sculpturii

„Pentru realizarea sa, Rodin nu a recurs la un model profesionist, de tipul celor din atelierele academiilor de artă contemporane, ci la Auguste Neyt, un belgian de 22 de ani. Ales dintre mai mulți colegi soldați datorită bunei sale condiții fizice, el i-a pozat lui Rodin vreme de 18 luni, la sfârșitul anilor 1870. Ședințele durau uneori și patru ore pe zi. Artistul căuta o postură cât mai firească, departe de standardele și rețetele oferite de școlile de artă. Vreme de câteva luni a întrerupt lucrul pentru a face o călătorie în Italia, studiind la fața locului sculptura clasică și pe cea a Renașterii Italiene, în primul rând pe Michelangelo. Abia apoi s-a decis asupra pozei finale, convins că o reușită în aceasta îi va aduce și mult râvnita recunoaștere oficială.

Vârsta de bronz, lăsată moștenire  de Regina Maria lui Carol  Foto: Crișan Andreescu prin amabilitatea MNAR

Sculptura este realizată în ronde-bosse pentru a putea fi privită de jur împrejur, din toate unghiurile. Modelajul naturalist, expresivitatea pozei, tensiunea conținută a mișcării, marchează o ruptură radicală în raport cu sculptura academică, statică, facil simbolică. Unii dintre cei care văd lucrarea îl acuză că în loc să modeleze el însuși ghipsul pentru a ajunge la forma respectivă, luase mulajul pe viu. Rodin e obligat să recurgă la intervențiile și mărturiile unor artiști și prieteni care îl văzuseră lucrând. Doar așa obține ca varianta turnată în bronz să fie acceptată la Salonul de la Paris din mai, 1880. Odată cu această acceptare, Rodin devine un model pentru noile generații. Vârsta de bronz este cumpărată de statul francez și expusă de peste 30 de ori în timpul vieții lui Rodin, fiind una dintre cele mai apreciate lucrări ale artistului. Exemplarul din colecția Muzeului a fost cumpărat de Regina Maria, admiratoare sinceră a artistului, prin intermediul unei prietene comune, dansatoarea Loie Fuller.

                                                                                                                            MNAR

La 4 octombrie 1923, statuia se afla la București, la Palatul Cotroceni, în apartamentul reginei, fiind așezată ulterior în salonul fumoir, în vecinătatea lucrărilor italiene din colecția Carol, după cum atestă o fotografie păstrată la Muzeul Național de Artă.

Atașamentul reginei față de lucrare va fi reconfirmat în septembrie 1926, când, aflată în ajunul călătoriei în America, își completează Testamentul, lăsând moștenire sculptura fiului său, Carol, formulând concis și poetic că opera îi aparține: „For Carol/My statue of Rodin/ Age d’Errain”.