Simon Gârlea, veteranul de război basarabean născut la Răspopeni, a murit la vârsta de 103 ani. A plecat de acasă la 30 decembrie 1944 şi nu s-a mai întors.
A fost prizonier de război şi a venit patru luni pe jos, 1000 de kilometri, de la Cotul Donului până la Nistru. Frica lui cea mai mare a fost „să nu-l ia ruşii” şi totuşi, recunoaşte că fără ei n-ar fi supravieţuit: „A fost uşor? N-a fost ușor. Dacă în aceste 4 luni, populația rusă nu ne dădea să mâncăm, muream acolo. Sau puteau să ne împuște de 100 de ori. Dar un lucru să știți: populaţia de jos a unei țări e bună. Conducătorii sunt răi“, mărturisea el într-un reportaj Digi 24.
„Am stat în stepa rusească, în zăpadă, cu bocancii uzi. Pe deputați nu i-a plouat. Nici vântul nu i-a bătut. Și acum dorm în Parlament”, mai spunea el pentru sursa citată.
Cât a fost pe front, a scris 503 de scrisori şi a primit 300. Primirea scrisorilor înseamna mult. A continaut să îi scrie soței sale, și după ce aceasta a plecat la Domnul. Și-a pierdut și fiul.
În Război a înfruntat frig, foamete, tancuri, a petrecut 2.117 zile sub arme şi a stat 1.267 pe front. Şi-a văzut prietenii sfârtecaţi, a supravieţuit drumului de patru luni parcurs pe jos, din Cotul Donului până în România, şi-a lăsat familia refugiată în zona Sibiului şi a plecat să-şi facă o viaţă în Sud, în Teleorman. A plâns de dorul tatălui trimis în lagăr în Siberia.
La intrarea pe front, a luat în primire arhivă, cifrurile secrete şi maşina de descifrat Enigma, iar acest fapt a făcut ca activitatea sa să fie una încordată, plină de răspundere. A luptat, pe frontul de Est, până la Cotul Donului, lângă Stalingrad, Rusia, în una dintre cele mai sângeroase bătălii din istoria Armatei Române. Numărul total al pierderilor de vieți umane este estimat la aproximativ 3 milioane.
Pentru faptele sale din vreme de război, Simion Gârlea a primit trei decoraţii, de două ori medalia Bărbăţie şi credinţă şi o dată medalia Serviciul credincios.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News