Deputatul PNL de Timiș Marilen Gabriel Pirtea, Secretar al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, Camera Deputaților, Coordonator al Comisiei de Educație, Cercetare, Tineret și Sport a PNL, ne-a răspuns la câteva întrebări legate de relațiile cu românii plecați în țări ale UE și de rolul educației în calitatea vieții celor ce formează fenomenul migrației românești.

R: Cum se vede astăzi fenomenul migrației românilor în UE, unul dintre cele mai importante în dinamica internațională a populației?

Marilen Gabriel Pirtea: Avem multe date la dispoziție și puține concluzii clare, dar și mai puține politici publice concrete și bine implementate pentru migrația românescă în UE. Se simte un decalaj imens între amploarea fenomenului migrator românesc intracomunitar și nivelul mult sub așteptări al politicilor publice pe care instituțiile românești și societatea noastră în general le proiectează în relație cu comunitățile de români din Germania, Franța, Italia, Spania, Ungaria, Austria, Marea Britanie, Belgia și Olanda, acolo unde se află o mare majoritate a celor care formează cele 3,5 milioane de migranți temporari sau definitivi cu cetățenie română.

-Iată, cel mai recent raport ONU1 cu privire la evoluția demografică a populației lumii spune aproape totul despre România pe termen lung. Acum, la 100 de ani de la Marea Unire din 1918, vedem că prognozele despre populația României sunt din ce în ce mai sceptice, ele arată că suntem între primele zece țări din lume cu cea mai mare scădere prognozată a populației până în 2050, când vom ajunge la puțin peste 16 milioane. Pe termen lung, prognoza este și mai îngrijorătoare, ea estimează o scădere a populației României la 12 milioane, în 2100. Această tendință echivalează cu o catastrofă demografică.

-Cele două fenomene, al migrației românești în UE (a doua cea mai mare populație de migranți la nivel internațional, după migrația siriană cauzată de conflictul armat care încă nu a încetat), și al declinului demografic din țară, conduc la o singură concluzie: avem nevoie de o nouă foaie de parcurs, concepută realist și inteligent, pentru intensificarea legăturilor cu românii plecați în țări ale UE, pentru reîntoarcerea lor și pentru prevenirea deciziei de emigrare definitivă.

CAUZELE 

R: Care sunt cauzele declinului demografic în România?

MGP: Două cauze principale au determinat această pantă descendentă. Pe primul loc este rata redusă a natalității și, corelat, sporul natural negativ. Se estimează că în perioada 2015-2020 vom ajunge la o rată de 1,54 nașteri pe femeie, cu o ușoară ameliorare față de prăbușirea din perioada 1990-1995, când indicatorul s-a dus la 1,51.
A doua cauză este chiar valul semnificativ de migrație temporară, un fenomen uriaș și aproape complet ignorat de autoritățile românești. Acest fapt a amplificat pericolul ca migrația determinată de căutarea unui loc de muncă și a unui trai mai bun să se transforme în migrație definitivă, deci în pierdere semnificativă de populație. Acum, ponderea românilor plecați în UE se estimează la 17% din populația României. Se pare că pe noi nu ne trezește nici măcar acest fenomen cu dimensiuni atât de largi.
Concluzia e foarte simplă. Avem nevoie de un nou format al politicilor publice pe care statul și instituțiile cheie ale societății românești să le proiecteze în Europa pentru legarea și regruparea migrației românești de țară.

R: Ce putem face? Care ar putea să fie soluțiile cheie cu care statul să intervină?

MGP: Nu există soluții miraculoase și nici universale. Soluțiile pe care aceste adevărate politici de țară ar trebui să le propună fac referire la viața și preocupările românilor plecați în străinătate. De ce au nevoie oamenii? Au nevoie de resurse pentru stabilitatea viitorului, iar dacă resursele le sunt asigurate doar de țara de destinație temporară, atunci probabilitatea ca acea țară să devină destinație definitivă crește foarte mult. Oamenii vor decide să rămână acolo sau nu vor mai fi motivați să revină în România. În timp, nici remitențele nu vor mai veni spre România la același nivel. Cei care au studiat migrația au arătat că trimiterile de bani rudelor din țară scad în timp, după câțiva ani de la plecare.

Domeniile din care pot veni soluțiile 

-Soluțiile pot veni din domenii soft ale vieții, din educație și din cultură, din implicarea civică, dar și din componente hard, dintr-un mai bun serviciu public, cel prestat de instutuțiile publice în raport cu cetățenii români de peste hotare. Mă gândesc aici la o nouă abordare administrativă a mijloacelor de comunicare și relaționare cu cetățenii români plecați în UE (baze de date active și utilizate în timp real, serviciile garantate cetățenilor din străinătate, votul de la distanță, comunicare publică și implicare în deciziile și dezbaterile publice). În aceste direcții ar trebui să ne concentrăm atenția.

-Voi recurge și la exemple. Avem un studiu foarte serios al zonelor de destinație ale migrației românești după regiuni ale țării, atlasul migrației românești ATLASMIG2. Acest instrument poate să devină foarte util în direcționarea mijloacelor și obiectivelor de comunicare cu diaspora noastră din Europa, dar niciun decident nu s-a gândit până acum să-l utilizeze. Avem centre de cercetare ale migrației ce încep să dețină expertiză relevantă la nivel european cu privire la acest fenomen. Ele pot să aducă salturi de cunoaștere și practici noi în relația cu diaspora. Într-un astfel de centru sunt implicați și cercetători din Timișoara, de la Universitatea de Vest, cei care au format și un grup de cercetare în domeniul complexității sociale, pentru care subiectul migrației este primordial.

-Singurul parametru pe care nu l-am antrenat corect până acum este cel politic. Diverșii decidenți și-au numit protejații în organismele guvernamentale care au în grijă relația cu diaspora, dar ei nu au știut ce să facă, chiar dacă unele ambiții s-au mai simțit. De cele mai multe ori, organizațiile nonguvernamentale au făcut mai multe pentru românii din diaspora decât au reușit instituțiile publice. Deocamdată aici ne aflăm.

Educația în principalele țări de migrație 

R: În ce fel poate să contribuie educația la dezvoltarea legăturilor cu dispora românescă?

MGP: Să chemăm mai întâi cercetătorii și să le solicităm să aducă soluții. Apoi, de ce nu, să extindem ofertele și programele universităților românești în țările principale de migrație (Spania, Germania, Italia, Franța). Cred că dacă limba română s-ar vorbi în programe de educație superioară pentru câteva mii de tineri români din aceste țări, acolo unde ei s-au stabilit cu familiile, am avea dintr-o dată mult mai multe șanse de a-i racorda din nou și de a-i orienta spre țară. Însă, pentru un astfel de program strategic, este absolut necesar ca decizia politică să fie determinată și neechivocă. Educația se poate schimba cu totul politica de țară dedicată românilor din diaspora. Să recunoaștem, rolul pe care l-a jucat ICR în susținerea legăturilor cu diaspora românească a fost până acum unul remarcabil.
Limba română vorbită prin centre de educație și prin centre culturale în toată Europa este cel mai bun vehicul pentru dinamizarea diasporei noastre și pentru întoarcerea cu fața spre țară a celor care au plecat temporar, pentru a reveni în societatea românească cu încredere.

[citeste si]

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News