Panettone, un cozonac în formă de cupolă, asemănător cu brioșa, presărat cu fructe uscate sau confiate, despre care se spune că are originile în Milano, este regele deserturilor de Crăciun în Italia.
Conform unui sondaj din 2018, 50% dintre bărbații italieni au selectat panettonul drept cozonacul lor preferat de Crăciun, în timp ce 33% au ales rivalul său apropiat, pandoro, și 17% au optat pentru o alternativă locală.
În mod interesant, votul a fost mult mai strâns între femei, cu 43% alegând panettonele, 41% pandoro și 16% specialități locale. Este posibil, așadar, ca popularitatea panettonului să fie eclipsată în viitor, în special dacă femeile au ceva de spus în această privință - dar până atunci, statutul tradițional al acestui cozonac ca deliciu suprem de Crăciun pare destul de sigur, potrivit publicației The Local, citată de revista Flawless.ro.
Având acest lucru în vedere, merită să te familiarizezi cu câteva curiozități pentru a impresiona prietenii și familia când cozonacul este scos pentru desert în această perioadă festivă.
Este tradițional pentru locuitorii din Milano să păstreze o felie de cozonac de Crăciun până pe 3 februarie, Ziua Sfântului Biagio, pentru a preveni durerile de gât și alte afecțiuni. Sfântul Biagio a fost un medic și episcop care a trăit între secolele al III-lea și al IV-lea. A fost decapitat de Imperiul Roman pentru credința sa, dar nu înainte de a salva un tânăr care se sufoca cu un os în gât, dându-i o bucată de pâine care l-a degajat - de unde provine această tradiție.
Textura delicată și pufoasă a preparatului face ca prăjitura să se prăbușească dacă este lăsată în poziție normală. De îndată ce este scos din cuptor, panettonele trebuie suspendat cu partea de jos în sus, prin intermediul unor scobitori, timp de câteva ore, astfel încât amidonul să se stabilizeze în forma corectă.
Există cel puțin trei legende despre originea panettonului, inclusiv cea că un băiat de bucătărie numit Toni de la curtea lui Ludovico il Moro l-ar fi inventat după ce bucătarul a ars un desert - a fost numit pan de Toni, care a evoluat în panettone. În realitate, etimologia sa este probabil mult mai banală: un panétto este un mic colac de pâine în italiană, iar adăugarea sufixului -one (pronunțat oh-neh) face dintr-un substantiv unul mai mare: un colac de pâine mare.
Prima mențiune scrisă a panettonului a fost în 1606, când a fost publicat primul dicționar milanez-italian: acesta definea Panatonul drept un pâine mare făcută în ziua de Crăciun. În propriul său glosar milanez-italian tipărit între 1839 și 1856, Francesco Cherubini scrie că Panatonul sau Panatton de Natal este "un fel de pâine făcută din făină de grâu cu unt, ouă, zahăr și stafide".
Panettone nu și-a căpătat aspectul actual decât în secolul al XX-lea. În 1919, Angelo Motta, creatorul faimoasei mărci Motta, a început să folosească un manșon de hârtie în brutăria sa pentru a obține forma înaltă și cilindrică cu care asociem panettonele astăzi. Anterior, acesta era mult mai scurt. Motta, împreună cu rivalul său Gioacchino Alemagna (fondatorul faimoasei mărci Alemagna), au început să producă panettone la scară industrială în următorii câțiva ani, conducând la creșterea popularității desertului în întreaga Italia și la percepția publică a acesteia ca un aliment de bază al Crăciunului, status pe care îl menține și astăzi.
Deși poți cumpăra un panettone aproape oriunde în Italia în perioada Crăciunului, doar câteva poartă logo-ul care le certifică ca fiind un Panettone Tipico della Tradizione Artigiana Milanese ('Panettone Tipic al Tradiției Artesane Milaneze').
Brutăriile acreditate trebuie să utilizeze ingrediente și metode specifice strict controlate de Comitetul de Cofetari Maestri ai Tradiției Milaneze.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News