Marcela a aplicat pentru un loc de muncă ca îngrijitoare de școală în anul 1985. Pe atunci era o mamă de doar 21 de ani, astăzi are aproape 58 de ani, dar în sfârșit - după 37 de ani - a obținut acel loc de muncă la școală, pentru care chiar uitase că a aplicat.

Să înveți că speranța este ultima care moare este povestea doamnei Marcela Primiceri, din Mesagne, care a devenit pe 9 septembrie noua îngrijitoare a școlii hoteliere "Sandro Pertini" din Brindisi, Italia. O viață petrecută, între Apulia și Germania, unde a trăit în ultimii nouă ani, lucrând în catering și ca femeie de serviciu, până la "cotitura" neașteptată de acum câteva luni.

Marcela a depus un CV pentru un loc de muncă în 1985

"În luna martie a anului trecut am contactat o colaboratoare școlară din țara mea care mă căuta, pe care nici măcar nu o cunoșteam, și mi-a spus că numele meu era pe lista Ata pentru colaborator școlar. După atâția ani uitasem de ea. De fapt, datorită decretului de înlocuire Ata (75/2001), mă aflam pe listele exhaustive provinciale, alături de toți cei care erau înregistrați de peste 45 de ani. După ce am primit confirmarea din partea sindicatului că dacă mă prezint în ziua convocărilor mi se va atribui o suplinire anuală, mi-am făcut bagajele și am plecat imediat. Această femeie m-a contactat în 2020 pe Facebook, dar nu am citit mesajul. Dacă aș fi văzut, astăzi aș fi fost deja titular“, povestește Marcela pentru Corriere.

Plecată în Germania în ultimul deceniu, Marcela povestește că primii patru ani a lucrat într-un restaurant italian, apoi a început să facă curățenie în companii, clinici și spitale, chiar în perioada primelor valuri Covid. „Lucrasem la o fabrică timp de un an și jumătate, dar apoi a venit acest apel și m-am întors imediat în orașul meu natal, Mesagne. Am avut un trai bun în Germania, puteam să câștig până la 1.800 de euro, dar să mă întorc acasă este neprețuit", spune femeia în vârstă de 58 de ani.

După 37 de ani, când era deja în Germania, a fost sunată că a primit postul

„În mai puțin de un deceniu va trebui să mă pensionez, dar înseamnă foarte mult pentru mine. Este în regulă, pentru că în sfârșit voi putea să fac o muncă mai puțin obositoare și mai ușoară, pe care am făcut-o întotdeauna de când eram mică. De fapt, după ce am terminat școala, tatăl meu ne-a trimis pe toți la muncă la țară. Timp de mulți ani am făcut și o muncă dublă, iar acum voi face în sfârșit o muncă mai liniștită, mai ales pentru spatele meu, și mai curată, unde iarna e cald și vara e răcoare. Totul este diferit“.

„Nu regret cât de mult mi-a dat Germania, dar în inima mea a rămas întotdeauna patria mea/ Încă nu-mi vine să cred că mi s-a oferit această oportunitate", a declarat Marcela pentru Corriere del Mezzogiorno.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News