Alexandru Clipa este un tânăr de 23 de ani, născut în Rădăuți, România. La vârsta de zece ani s-a mutat împreună cu mama sa în Italia, la San Costantino Calabro, în regiunea Vibonese. După ce a absolvit informatică și telecomunicații, s-a mutat la Sofia, Bulgaria, unde a primit o ofertă de muncă ca specialist în resurse umane pentru o companie multinațională.
După câteva luni în Bulgaria, a contractat Covid-19. Virusul care înspăimântă lumea nu îi permite să își încheie perioada de probă de șase luni, făcându-l să rateze marea ocazie de a se implica și de a-și arăta abilitățile.
Era 26 decembrie 2020 când Alexandru își sună mama și îi spune că va chema o ambulanță pentru că starea lui de sănătate se deteriorează. Este internat imediat la spitalul militar din Sofia din cauza dificultăților respiratorii grave, dar situația se agravează și mai mult și este dus de urgență la terapie intensivă.
Mama sa, Mihaela, care între timp se află la San Costantino, primește un telefon de la Ambasada României din Bulgaria: Alexandru este într-o stare critică. Panicată, ia primul zbor disponibil și ajunge la fiul ei, dar odată ajunsă la spital, trebuie să se confrunte cu protocoalele medicale stricte: timp de 58 de zile nu-l poate vedea pe Alexandru, atât din cauza restricțiilor cauzate de virus, cât și din cauza alegerii medicilor, care o avertizează: nu ar putea suporta psihologic să-și vadă fiul în această stare.
Covidul și tratamentele îi provoacă, de fapt, reacții teribile: de la căderea părului la o infecție pulmonară, precum și pancreatită, ascită și complicații cardiace grave. Alex nu mai poate nici măcar să înghită, iar medicii sunt nevoiți să facă o traheotomie. Singura notă pozitivă sunt afecțiunile cerebrale, din fericire neschimbate.
În fiecare zi, Mihaela mergea la spital și, obligată să aștepte afară, nu putea face altceva decât să se roage lui Dumnezeu să-i salveze fiul. Zilele și săptămânile trec, iar pe 22 februarie, Alexandru este în sfârșit transferat de la Terapie Intensivă la secția de Chirurgie Toracică. În sfârșit, cei doi se pot vedea unul pe celălalt.
Starea băiatului s-a îmbunătățit încet, iar la 20 martie a fost în sfârșit externat din spital: era în afara oricărui pericol. Boala, însă, a lăsat sechele grele: Alex este ca un nou-născut, nu poate să meargă sau să se hrănească singur, este complet paralizat.
Cei doi au decis să se întoarcă în Calabria. Aici, tânărul este internat pentru reabilitare în clinica "Villa dei Gerani" din Vibo Valentia, iar pe 21 mai, Alexandru părăsește clinica, încă nu complet reabilitat, dar pe propriile picioare.
Și astăzi, chiar dacă este încă încercat de consecințele acestui virus nenorocit, dă dovadă de optimism și de o mare putere de spirit: "Aș vrea să mă recuperez - spune el - să mă întorc la muncă, să călătoresc și să fac tot ce făceam înainte. Va fi nevoie de puțină răbdare, dar voi reuși", a povestit tânărul român, alături de mama sa, tragedia prin care a trecut, pentru LacNews24.it.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News