Pe partea dreaptă a Căii Victoriei, la nr. 141, putem admira Muzeul Național „George Enescu". Muzeul ce poartă numele celui mai mare compozitor român este găzduit de Palatul Cantacuzino, una dintre cele mai frumoase clădiri din București. Palatul a fost construit după proiectele arhitectului Ioan D. Berindei, între anii 1901-1903, de către Gheorghe Grigore Cantacuzino - ,,Nababul", fost primar al Capitalei, prim ministru, şef al Partidului Conservator. Clădirea a fost decorată de cei mai apreciați artiștiai vremii. Picturile murale sunt semnate de maeștrii G. D. Mirea, Nicolae Vermont, Costin Petrescu şi Arthur Verona, iar cculpturile şi ornamentaţiile sculptate sunt opera lui Emil Wilhelm Becker.

Palatele care mărginesc drumul încărcat de istorie

Mergând mai departe, la nr. 133, tot pe partea dreaptă, putem admira unul dintre cazinourile celebre din România, Casa Vernescu – astăzi Palace Casino. Clădirea a fost construuită în jurul anului 1820, în stilul eclectic pe care arhitecții francezi au reușit să-l impună în mai multe țări europene, la acea vreme. Vizavi, pe partea stângă a celebrei artere rutiere bucureștene, poate fi admirat și Palatul Ghica (Casa Grădișteanu-Ghica), o adevărată minune a arhitecturii, construit în anul 1834, după planurile lui Jules Berthet, arhitect francez născut în Elveţia, în timp ce construcţia a fost realizată de arhitectul francez Louis Blanc. În perioada 1895-1898, clădirea a suferit transformări, fiind îmbogăţită și cu decoraţiuni interioare de o valoare colosală.

Casa Vernescu, astăzi găzduind Palace Casino, a fost ridicată în 1820 de boierul Filip Lenș, cumpărată  ulterior în 1886 de Guță Vernescu. Arhitectul Ion Mincu a refăcut-o între 1887-1889 în stil eclectic  Arhiva DC News

Pe măsură ce ne îndreptăm spre Piața Revoluției (fosta Piață a Palatului) – un punct foarte important din centrul Bucureștiului, mai putem admira, pe partea dreaptă a drumului, Palatul Știrbei, monument istoric extrem de important, cu o arhitectură impresionantă, în stil neoclasic, având numeroase elemente grecești. Palatul a fost construit în jurul anului 1835, după planurile arhitectului francez Michel Sanjouand, la comanda viitorului domn al Țării Românești, Barbu Știrbei (1789-1869), în acel moment mare logofat al dreptății. Clădirea a fost folosită de Barbu Știrbei ca reședință domnească de protocol, în perioada 1849-1856, câștigându-și faima prin numeroasele baluri și petreceri ale elitelor vremii, care se organizau aici.

Locul în care s-a schimbat destinul României

 Ministerul Afacerilor Interne - fostul Palat al Senatului și fost sediul al Comitetului Central al Partidului Comunist Român   Arhiva DC News

Zona cea mai importantă este Piața Revoluției, delimitată de Palatul Regal – care găzduiește Muzeul Național de Artă al României. Piaţa este considerată cea mai importantă din Capitala României, fiind un reper al istoriei orașului, dar și al celei naţionale, în același timp. Este un loc încărcat de valori culturale și istorice, fiind delimitată de cele mai importante obiective turistice: Palatul Regal, Ateneul Român, Biblioteca Centrală Universitară și Ministerul Afacerilor Interne - fostul Palat al Senatului și fost sediul al Comitetului Central al Partidului Comunist Român (CC al PCR) din care a fugit cu elicopterul fostul dictator comunist, Nicolae Ceaușescu, după ce și-a ținut ultimul discurs, în baclconul impunătoarei clădiri, pe 21 decembrie 1989. Acest moment istoric, ce a declanșat, practic, revoluția din 1989 în toată România, a dat și numele actual al pieței.

Palatul Regal, simbolul monarhiei din România   Arhiva DC News

Palatul Regal este cel mai important monument istoric din Capitala României. Clădirea a simbolizat, inițial, centrul puterii monarhice din România. Palatul a fost construit după planurile arhitectului Nicolae Nenciulescu, dar finalizat abia în anul 1959, în regimul comunist, Impunătoarea clădire a găzduit activitățile oficiale ale Familiei Regale a României, până la 24 august 1944, când a fost bombardată și a rămas nelocuibilă până în momentul plecării Regelui Mihai în exil.

După abdicarea forțată a Regelui Mihai, la 30 decembrie 1947, au fost făcute reparații, iar elementele arhitecturale care aminteau de monarhie au fost înlăturate sau ascunse. Începând cu anul 1953, o parte a palatului a fost transformată în muzeu, iar după mai mulți ani, întreaga clădire a devenit Muzeul Național de Artă al României, ce poate fi vizitat și astăzi, având cele mai importante expoziții permanente sau temporare din România.

Statuia ecvestră a lui Carol I din fața Palatului Regal. În spate, sediul Bibliotecii Universitare Centrale   Arhiva DC News

În 1965, în Palat a fost depus trupul neînsuflețit al dictatorului Gheorghe Gheorghiu-Dej, pentru ca mulțimile să îi aducă un ultim omagiu. În timpul dictaturii lui Nicolae Ceaușescu, Sala Tronului era cunoscută ca „Sala Consiliului de Stat a Republicii Socialiste România", fiind folosită pentru unele evenimente oficiale ale regimului comunist. Tot în perioada comunistă, sala de spectacole din interiorul Palatului („Sala Mică a Palatului") a fost deschisă publicului, ca cinematograf. În timpul Revoluției din 1989, Palatul a fost incendiat, fiind puse în grav pericol operele de artă găzduite în clădire. După Revoluție, Palatul a fost restaurat, în mai multe etape.

Dați un leu pentru Ateneu!

Clădirea Ateneului Român este un monument arhitectural, ce combină stilul neoclasic cu stil eclectic, fiind ridicată în perioada 1886 -1888, după planurile arhitectului francez Albert Galleron. Ateneul a fost ridicat în Grădina Episcopiei, teren ce aparținea familiei Văcăreștilor, istoria obiectivului turistic pornind de la o colosală colectă publică, desfășurată sub sloganul: „dați un leu pentru Ateneu". Românii s-au mobilizat atunci și au făcut donații pentru cea mai reprezentativă sală de concerte din Bucureşti, ce adăpostește astăzi și sediul Filarmonicii „George Enescu". Ateneul a fost inaugurat la 14 februarie 1888, într-o zonă care la acea vreme era considerată periferică, apoi a mutat, practic, centrul orașului, împreună cu Palatul Regal și celelalte edificii deosebit de importante din zona Peiței Palatului – actuala Piață a Revoluției.

Ateneul Român   Arhiva DC News

Inițial, Calea Victoriei nu era situată în zona centrală a Bucureștiului, ci spre periferie, fiind denumită Ulița Mare, apoi Podul Mogoșoaiei, iar după ce a fost pavată cu butuci de lemn, în anul 1692. Era drumul de legătură între centrul orașului și Palatul Mogoșoaia. Zona a devenit repede cea mai la modă parte a Bucureștiului, în 1775, când deja erau construite aici foarte multe case boierești și se deschiseseră cele mai mari magazine, restaurante, cafenele și cofetării de lux. Și astăzi este zona celebră pentru cei care caută produse de lux, de la blănuri, haine sau pantofi, până la parfumuri și bijuterii ale brandurilor la modă.

Elitele de ieri și de azi

Tot aici se găsesc și cele mai importante hoteluri și restaurante din București, de la celebrul Athenee Palace (Hilton) sau Radisson Blu (fostul Hotel București), până la Casa Capșa, Continental sau Novotel, drumul ducând către unul dintre cele mai vechi locuri de popas din București: Hanul lui Manuc. În 1814, Calea Victoriei devenea prima stradă din București iluminată de felinare cu lumânări, iar în anul 1878 a fost redenumită Calea Victoriei, în urma victoriei în războiul de independență dintre 1877-1878. În perioada interbelică, a fost centrul lumii mondene și a elitelor culturale sau politice de la acea vreme.

Clădirea CEC-ului  Arhiva DC News

Drumul cu bicicleta continuă, dincolo de Palatul Regal, spre vechiul centru, din aproprietea Pieței Unirii, iar de o parte și de alta a pistei de bicicletă, mergând spre Kilometrul zero, magazinele, cafenelele și hotelurile de astăzi păstrează încă foarte mult din amprenta celor de acum un secol. Prestigiul locului s-a menținut, înfruntând istoria și transformările orașului. Calea Victoriei dezvăluie etapele suprapuse ale epocilor și amintirea oamenilor care i-au călcat pe urme, la pas, cu bicicleta sau cu automobilul, în ultima sută de ani.