GRECO insistă, în raportul privind Justiția din România, ca Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, condusă de Adina Florea, să fie desființată.

Această solicitare apare expres și este argumentată pe larg în raportul care monitorizează felul în care au fost urmate de autoritățile române recomandările din Raportul Ad hoc.

Ultimul raport GRECO susține că problemele legate de corupție tind să fie subestimate în țările membre. Ce înseamnă acest lucru? Spre exemplu, de ce este percepția asupra unui nivel redus al corupției atât de înșelătoare în democrațiile occidentale?

Este important să comparăm indicii de percepție în țările membre cu măsurile pe care țările le iau efectiv în scopul prevenirii corupției, sau nu le iau, deoarece aceste două valori nu coincid neapărat. Există țări cu indici de percepție foarte ridicați, dar care sunt totuși în proceduri de neconformitate ale GRECO. De ce se întâmplă asta? Pentru că unele țări, din nefericire, au tendința de a consideră că nu e nevoie de măsuri de prevenție, e suficientă încrederea. Noi credem că încrederea în instituții este un lucru bun, dar măsurile de prevenire sunt și mai bune.

Aceste măsuri oferă o plasă de siguranță pentru a preveni orice caz particular în care este implicat un oficial, pentru a preveni corupția înainte ca aceasta să se răspândească. Nu se va putea stopa în totalitate fenomenul corupției, dar se pot limita foarte mult oportunitățile pentru apariția ei, dacă sunt luate măsurile necesare.

Noi asta dorim să obținem, că aceste măsuri preventive să fie aplicate, indiferent de locul pe care o țară îl ocupă în raport cu indicii de percepție.

Să luăm un caz concret: raportul de evaluare Ad Hoc are un ton imperativ. GRECO insistă acolo ca Secția de Investigație a Infracțiunilor din Justiție să fie desființată. Răspunsul de la București a venit însă imediat și pe un ton hotărât: nu va fi desființată. Cum ieșim din această situație?

Nu trebuie înțeles că aici ar fi vorba de faptul că noi spunem una, iar autoritățile locale altceva. Noi avem un dialog, explicăm de ce credem că situația existentă nu duce la rezultate bune. În același timp, încercăm să înțelegem de la autorități ce vor ele să obțină, și putem oricând sugera soluții alternative, care să fie conforme cu standardele. Noi ne menținem poziția, iar această este una foarte clară: această secție trebuie să fie abolită. GRECO a exprimat deja asta foarte limpede, nu se poate spune mai clar de atât. Recomandarea există, iar noi vom monitoriza implementarea ei.

Un loc comun în discursul politicienilor români este să spună că GRECO a fost dezinformat și că rapoartele, că atare, vehiculează informații false. Cum adunați informațiile? Credeți că ați putut fi dezinformați în vreun fel?

Departe de mine gândul de a susține că atât Consiliul Europei, la modul general, dar și GRECO în special, ar fi perfecte. Greșeli pot apărea, dar nimeni nu ne-a arătat până acum vreo greșeală în vreunul din rapoartele noastre. Putem avea dezacorduri, putem argumenta de ce credem, de pildă, că acea secție nu e o idee bună, putem fi și contraziși, dar asta nu înseamnă că am făcut o greșeală. În acel caz este vorba de o alegere a unei anumite politici, iar noi nu credem că este o politică bună. Procesul nostru de evaluare a fost testat continuu în ultimii 20 de ani, și este același pentru toate statele membre, indiferent că este o evaluare regulată sau una Ad-Hoc: avem întâlniri atât cu autoritățile, cât și cu actori neoficiali din fiecare țară, luăm în final o decizie, și avem apoi o discuție amplă în GRECO care implică toate țările membre, deci nu doar un grup restrâns de secretari ai GRECO. Sunt acolo 49 de persoane care participa, iar a spune că toți fac aceeași greșeală, asta este posibil doar teoretic, însă nu se întâmplă niciodată.

Indiferent de acuzele de dezinformare, ceea ce există este punctul de vedere al GRECO, iar autoritățile sunt încurajate să implementeze recomandările. Încă o dată spun că sunt optimist că noul ministru al justiției va face acest lucru.

Puteți să ne spuneți de ce corupția este un așa mare pericol la adresa statului de drept? Dintre toate conceptele uzuale: stat de drept, democrație, anti-corupție, problema corupției a devenit un soi de flatus vocis. Un concept mai degrabă teoretic.

Corupția nu este deloc ceva teoretic, este chiar foarte concretă. Și este foarte bine definită în tratatele noastre, este bine declinată în categorii criminale, precum mită - activă sau pasivă, trafic de influență, corupția în sectorul privat. Știm foarte bine ce este corupția, și toate țările o știu la fel de bine. În cadrul GRECO nu privim doar aspectul criminal al corupției, ci ne preocupă și standardele de integritate, adică prevenirea corupției. Mită este deseori tratată doar că efect, că infracțiune, dar eu cred că trebuie să ne ocupăm și de prevenție.

Revenind la prima parte a întrebării: da, corupția este o amenințare la adresa statului de drept, nu încape îndoială. Când, spre exemplu, ai corupție în sistemul judiciar, nu spun acum că este cazul concret în vreo țară, este încălcat direct articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care statuează dreptul la un proces echitabil, în față unui tribunal imparțial. Așadar corupția afectează nu doar statul de drept, ci chiar drepturile fundamentale.

Colegi de-ai dumneavoastră, jurnaliști din alte țări, care au denunțat faptele de corupție, au avut de suferit, unii chiar pierzându-și viață. Corupția ucide. În cel mai concret, deloc teoretic, mod cu putință.

[citeste si]

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News