Badea derulează, într-o postare pe Facebook, filmul evenimentelor.

„DETALII CUTREMURĂTOARE DESPRE FURTUL SEMNĂTURILOR PENTRU "FĂRĂ PENALI ÎN FUNCȚII PUBLICE"

Joi la 11 dimineața am avut o întâlnire cu Secretarul General al Camerei Deputaților, doamna Silvia Claudia Mihalcea, pentru a lămuri cum se face că cele peste 900.000 de semnături care au fost depuse între 21 septembrie 2018 și 26 octombrie 2018 s-au transformat în mai puțin de 600.000 de semnături, conform notei informative prezentate miercuri Biroului Permanent al Camerei Deputaților. La întâlnire au mai participat Georgică Tobă (Șef Departament Legislativ), Andreea Stăncescu (Director Cabinet Secretar General) și deputații USR Dan Barna (Președinte USR), Cristina Prună (Lider Grup USR Camera Deputaților) și Stelian Ion. Înainte să vă spun cum a fost discuția, am să vă prezint pe scurt câteva informații punctuale, astfel încât să înțelegeți ce s-a întâmplat și de ce.

După cum unii dintre dumneavoastră știți deja, pentru ca propunerea de revizuire a Constituției să ajungă la vot în Parlament, aveam nevoie să obținem minim 500.000 de semnături la nivel național în maxim 5 luni și o săptămână. Mai mult decât atât, trebuia ca în cel puțin 21 de județe să strângem peste 20.000 de semnături. Campania a avut loc între 22 martie 2018 și 31 august 2018, perioadă la finalul căreia am reușit să îndeplinim cele două condiții, adunând peste 1.000.000 pe țară și depășind pragul de 20.000 în 23 de județe.

Conform legii, listele de susținători au fost întocmite pe localități, prinse în dosare șnuruite, numerotate și sigilate. Așadar, fiecare dintre cele peste 4.000 de dosare conținea doar liste cu semnatari domiciliați într-o anumită comună, oraș, municipiu sau sector de București. Acestea au fost predate primarilor, care aveau obligația să le verifice în maxim 15 zile lucrătoare (n.r. 3 săptămâni) de la data primirii, pentru atestarea calității de cetățean cu drept de vot și a domiciliului susținătorilor. Din rea credință și/sau pentru că legea nu explică motivele care justifică invalidarea unei semnături, foarte mulți primari de la PSD (dar și din alte partide, inclusiv PNL!) au căutat nod în papură pentru a nu lua în considerare cât mai multe posibil. Astfel, au invalidat semnături pentru că oamenii n-au completat etajul la care locuiesc, sau n-au trecut al doilea ori al treilea prenume, sau au greșit o cifră la CNP ori la numărul actului de identitate, etc.

În mod absolut firesc, numărul semnăturilor validate de primari a fost mai mic decât numărul semnăturilor depuse la primării. În fond, acesta este rolul primarilor, să elimine din calcul semnăturile celor care n-au completat toate datele personale cerute de lege sau le-au trecut total greșit. De aceea, pe coperta a doua a fiecărui dosar, primarul menționa că acesta conține X semnături în total (ex. 1.000), din care a validat Y semnături (ex. 900). Cu cât mai mare dosarul, cu atât mai multe invalidări. Dacă nu era semnalată absolut nicio problemă, era mai probabil ca primarul să nu fi verificat bine listele decât ca totul să fi fost perfect. Au existat unele erori la completare, mai ales când semnatarii n-aveau acte la ei și ne spuneau datele din amintiri.

Data limită până la care trebuia să depunem la Parlament listele atestate de primari era 22 septembrie 2018, dar cum pica într-o sâmbătă, le-am predat cu o zi mai înainte. Din cele peste 1.000.000 de semnături am adus în acea zi aproximativ 800.000, pentru că restul nu fuseseră încă atestate și returnate de primari. Teoretic puteam să le lăsăm la oricare dintre cele două camere, dar am ales Camera Deputaților pentru că o altă inițiativă similară încredințată Senatului cu 2 ani în urmă fusese redirecționată la Camera Deputaților, în mod inutil și nejustificat. Am dorit să evităm repetarea aceluiași scenariu și ne așteptam ca lucrurile să meargă mai repede de această dată. N-a fost așa, însă. Nici pe departe.

Zeci de oameni, membri ai comitetului de inițiativă și angajați ai Camerei Deputaților, au lucrat împreună până târziu în noapte pentru a verifica toate dosarele și a întocmi opisul procesului verbal de predare-primire, care s-a întins pe nu mai puțin de 158 de file. La final am insistat ca ștampilele ambelor părți să fie aplicate pe fiecare filă, atât pe exemplarul nostru, cât și pe exemplarul lor. Nu mi-am imaginat atunci cât de inspirată urma să se dovedească această idee câteva luni mai târziu. Ca avocat de litigii mi s-a părut logic să-mi iau o măsură de precauție, dar mă așteptam să fie suficientă pentru a descuraja orice tentație de a face să dispară din dosare. Ulterior au mai existat două depuneri de liste, pe măsură ce le primeam de la primării, ultima fiind pe 26 octombrie 2018.

Potrivit legii, Secretariatul General al Camerei Deputaților trebuia să facă doar trei lucruri: să-și copieze toate listele (o risipă inutilă de spațiu, hârtie, cerneală, curent electric, muncă și timp, în condițiile în care originalele ajung la Curtea Constituțională), apoi să rețină dosarele care n-au fost atestate de primari și într-un final să le trimită pe celelalte la Curtea Constituțională. Atât și nimic mai mult. Pentru copiere au adus 7 imprimante performante, dar niciodată n-am găsit mai mult de 2-3 persoane în camera respectivă și o singură dată le-am surprins lucrând. De cele mai multe ori îi găseam tolăniți în fotolii, la o bârfă cu nelipsita cafeluță în față, ca orice angajați la stat care se respectă. Când îi întrebam cât mai durează, se plângeau că organizarea este mai proastă decât la Senat și că nu există personal suficient care să copieze listele mai rapid de câteva luni. Nu mi-au spus însă că se ocupau și de alte lucruri.

Ce s-a întâmplat de fapt? Pe 4 februarie 2019 a început o nouă sesiune parlamentară. Întrucât aflaserăm de câteva zile că au terminat de copiat listele, reprezentantul USR în Biroul Permanent al Camerei Deputaților a solicitat în scris adăugarea pe ordinea de zi a transmiterii propunerii de revizuire și a listelor de susținători către Curtea Constituțională. Două zile mai târziu, șoc și groază: ne trezim cu o notă de informare conform căreia numărul total de semnături pe care l-am fi depus la Parlament ar fi de numai 591.097, cu peste 300.000 mai puține decât numărul lor real. Mai mult decât atât, se menționa că 93.775 din acestea nici n-ar fi fost atestate de primari. Scăzând numărul mic din numărul mare mai rămâneau 497.322 de semnături considerate în regulă, cu puțin sub pragul de 500.000 prevăzut în Constituție, așa ca printr-o coincidență uimitoare.

Unele consecințe le știți deja din presă. Deputatul "Mitralieră" de la PSD, Cătălin Rădulescu, unul dintre condamnații penal care se simt direct vizați de această inițiativă, s-a grăbit să declare că 500.000 de semnături ar fi false, iar colegul său Florin Iordache "Altă Întrebare" ar intenționa să depună o plângere penală la Parchetul General, nu personal ci în numele Biroului Permanent al Camerei Deputaților. (Ca ce chestie?) E cazul clasic în care hoțul strigă "hoții", cu mențiunea că aici penalii strigă "penalii". După mine n-au decât să se plângă unde vor, câtă vreme trimit listele de susținători la Curtea Constituțională, cu toate semnăturile pe care le-au primit de la noi anul trecut.

Revenim acum la întâlnire. Doamna Silvia Claudia Mihalcea, în vârstă de 39 de ani, este Secretar General al Camerei Deputaților din 21 februarie 2017. Această funcție înseamnă, mai mult sau mai puțin, șeful tuturor salariaților instituției. Anterior a fost adjunct al aceluiași post (2016-2017), director general la Oficiul Național al Registrului Comerțului (2012-2016), avocat (2011-2012) și consilier parlamentar a lui Viorel Hrebenciuc (2000-2010), marele sforar al PSD, poreclit "Guzganul Rozaliu" de jurnalistul Cristian Tudor-Popescu. În 2014, numele dumneaei a apărut în stenograma unei conversații din dosarul retrocedărilor ilegale, prin care Viorel Hrebenciuc îl asigura pe Dumitru Iliescu că "fata lui" de la ONRC îl va ajuta să-și rezolve o problemă cu nu știu ce firmă. Înseamnă toate astea ceva concret în cazul de față? Nu neapărat, dar mi s-a părut interesant să menționez câteva detalii biografice.

Unul dintre lucrurile cele mai enervante este atunci când cineva îți jignește inteligența spunându-ți niște povești nemuritoare de parcă ai fi ultimul idiot de pe planetă sau ca și cum te-ai fi născut alaltăieri. Exact în postura asta m-am aflat la acea întâlnire. Ni s-a relatat că, fără ca nimeni să solicite acest lucru, au considerat că trebuie să facă niște statistici de 138 de pagini privind dosarele în care primarii au invalidat 20 de semnături sau mai multe. N-au putut însă să explice utilitatea practică a acestui demers sisific, care a condus la întârzierea cu 5 luni a transmiterii documentelor către Curtea Constituțională. Trebuie spus că indiferent de rezultat, legea nu permitea sub nicio formă Camerei Deputaților să rețină documentele. Așadar, la fel de util ar fi fost să estimeze câți metri de sfoară am folosit la legarea listelor în dosare, sau care este numărul total de caractere, cu și fără spații.

Cât despre diferența imensă dintre numărul semnăturilor predate de noi și cel prezentat de ei în nota informativă, ne-au spus că cele peste 300.000 de semnături ar fi în dosarele unde primarii au invalidat mai puțin de 20 de semnături și pe care nu le-ar fi luat în calcul, din motive care s-au dovedit din nou inexplicabile. Halucinant a fost când au insistat în mod repetat că existența acestor semnături ar rezulta cumva din text, unde scrie negru pe alb că "se constată diferențe între numărul semnăturilor care figurează în opisul Comitetului de inițiativă (591.097) și numărul semnăturilor atestate potrivit Legii nr. 189/1999, rezultând o diferență de peste 93.775". Toată această frază, pe care au și subliniat-o ca să se vadă mai bine, este un mare fals: opisul a fost întocmit de ambele părți, iar numărul semnăturilor depuse a fost de 931.249, dintre care atestate de primari 825.624.

Pentru noi lucrurile sunt destul de clare, mai trebuie doar să fie dovedite. Prin această manevră josnică s-a încercat tergiversarea procedurii, acreditarea ideii că semnăturile ar fi false, justificarea formulării unei plângeri penale, dar mai ales dosirea unui număr de semnături suficient de mare astfel încât totalul să scadă sub pragul de 500.000, iar Curtea Constituțională să respingă inițiativa pe motive de procedură. Ordinul a venit de sus, iar funcționarii l-au executat fără crâcnire, de teamă să nu-și piardă locurile de muncă. Din păcate pentru ei, dacă cineva va răspunde penal pentru aceste fapte, nu politicienii vor fi aceia. Există suspiciuni rezonabile de abuz în serviciu, fals intelectual, uz de fals și poate chiar sustragere sau distrugere de înscrisuri.

Predarea documentelor la Curtea Constituțională, care trebuia să aibă loc joi, a fost amânată până luni. Motivul oficial ar fi necesitatea pregătirii unei camere în acest sens. Sau poate și-au dat seama că nu suntem fraieri și s-au hotărât să aducă înapoi semnăturile dosite ca să nu iasă și mai rău decât atât. Ceea ce pot să vă spun cu certitudine este că voi fi la fața locului pentru a verifica dacă absolut toate dosarele sunt în regulă și ajung acolo unde trebuie. Și ar fi bine să fie”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News