Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), prin hotărârea din 23 noiembrie 2023, a exclus de la plata TVA-ului o societate care furnizează servicii de videochat operatorului unei platforme de difuzare pe internet cu conținut erotic, pe motiv că nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 53 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006.

Litigiul implică Trezoreria română și societatea Westside Unicat, o societate cu sediul în România care exploatează un studio de înregistrări video. Societatea își comercializează conținutul erotic digital către StreamRay USA Inc. Aceasta din urmă este înregistrată în Statele Unite și difuzează în direct și pune la dispoziția clienților săi înregistrările video ale sesiunilor Westside Unicat.

Firma de videochat doar intermediază

Potrivit faptelor deduse judecății, Curtea de Justiție a statuat deja, în hotărârea sa din 8 mai 2019, că sesiunile video interactive cu caracter erotic, filmate și difuzate pe internet, constituie activități recreative, întrucât sunt destinate să îi distreze pe destinatarii lor. Cu toate acestea, în acest ligitiu, aceasta subliniază că serviciile care realizează sesiuni interactive filmate și difuzate în timp real pe internet sunt furnizate de un subiect pasiv, care este proprietarul conținutului digital, unui client final, și anume telespectatorul. În acest sens, acest conținut a fost furnizat de o persoană impozabilă către o altă persoană impozabilă de același tip și, prin urmare, conținutul digital al acesteia din urmă nu constă în furnizarea accesului la un eveniment recreativ în sensul articolului 53 din Directiva 2006/112.

Instanța justifică această excludere prin faptul că, chiar dacă studioul de înregistrare de videochat posedă echipamentul relevant pentru a realiza spectacolul erotic, nu este suficient să se indice că acest studio acordă acces la sesiunile video interactive, deoarece nici posesia echipamentului, nici manipularea acestuia nu implică faptul că aceste sesiuni sunt împrumutate publicului. Cu toate acestea, această societate nu este supusă la plata TVA. În orice caz, această taxă ar trebui plătită de societatea care comercializează dreptul de acces la conținut către clienții săi.

În consecință, Curtea constată că articolul 53 din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că societatea română este supusă impozitării, întrucât aceasta este un simplu intermediar, care produce conținutul. Aceasta nu furnizează un serviciu recreativ destinat unui consumator final.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News