"Instalarea, la vîrf, a unor personaje inapte, inepte, nedemne, triviale tinde să devină o cutumă. Oameni fără competenţe dovedite, fără înzestrări consistente şi eficiente, fără un parcurs profesional credibil iau cu asalt jilţurile puterii şi devin „reprezentativi“, fără să reprezinte pe aproape nimeni (dincolo de zona dezinformată, inerţială, manipulabilă a unui electorat în derută). În fapt, ei îşi reprezintă doar şefii şi gaşca. Guvernează cu un amestec de vanitate măruntă, suficienţă fudulă şi interes strict privat. (...)

Una peste alta, arătăm ca după un război pierdut! Şi ce e supărător e că, pînă una-alta, sîntem învinşi nu de oştiri monumentale, nu de strategii subtile, nu de personalităţi vînjoase, inteligente, cuceritoare, ci de chintesenţa mediocrităţii naţionale, de o mînă de şmecheri nătîngi şi gureşi, bucuroşi de victoria lor şi de melancolia noastră.(...)

Nu mai e clar ce înseamnă, de fapt, a fi „patriot“. Să iubeşti ţara în pofida „emblemelor“ ei guvernamentale? (Sau, mai mult, să lauzi – ori să tolerezi – Puterea în pofida precarităţii ei, pentru simplul motiv că ea se confundă cu „ţara“?) A observa eşecul naţional şi a striga după ajutor e „trădare“ sau e, dimpotrivă, speranţă realistă în intervenţia salutară a partenerilor europeni, cu care am luptat să ne „încuscrim“? Iubirea de ţară trebuie să fie ascundere „diplomatică“ a gunoiului sub preş sau conştientizare publică a derapajului, stigmatizare a lui şi efort de evacuare a cauzelor care l-au produs?

Una peste alta, arătăm ca după un război pierdut! Şi ce e supărător e că, pînă una-alta, sîntem învinşi nu de oştiri monumentale, nu de strategii subtile, nu de personalităţi vînjoase, inteligente, cuceritoare, ci de chintesenţa mediocrităţii naţionale, de o mînă de şmecheri nătîngi şi gureşi, bucuroşi de victoria lor şi de melancolia noastră.(...)", scrie Andrei Pleșu în Dilema Veche.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News