Iată articolul: 

Alan Hartley nu a fost niciodată menit să deschidă un magazin de fructe și legume.

O carieră în inginerie era pregătită pentru el la doar 19 ani, dar inima lui Alan era atrasă de ideea de a avea propriul magazin ambulant. După o discuție cu mama sa, Janet, și tatăl său, Albert, și câteva sfaturi de la consiliul local, Alan a luat o decizie care i-a schimbat viața.

În noiembrie 1960, încă adolescent, a preluat un spațiu gol la ceea ce avea să devină Gaunt Shopping Centre - nu era magazinul mobil la care visa, dar era al lui. Vineri, după 64 de ani, Alan a tras pentru ultima oară obloanele magazinului AE Hartley & Son, un reper local și o adevărată instituție în comunitate.

Astăzi, la 83 de ani, Alan privește cu nostalgie în jurul magazinului, observând clădirile noi și vitrinele goale ale vecinilor în care sunetul caselor de marcat a amuțit demult.

„Pe vremea aceea, de aici vedeam un câmp,” spune el, privind peste zona acum pavata cu beton. „Nu era un perete mare de cărămidă în spatele farmaciei. Vederea era mult mai plăcută atunci.”

Cartofii, vedetele magazinului în anii '60

În magazin, trei generații ale familiei Hartley, îmbrăcate în fleece-uri albastre asortate - uniforme introduse de afacere în urmă cu 15 ani - rememorează amintirile frumoase create de-a lungul anilor în care au vândut unt, cartofi, pastă de dinți și soluții de curățenie.

Un șir continuu de clienți intră pentru a le ura de bine. Unii lasă felicitări, iar mulți sunt emoționați. „Am avut parte de lacrimi de la mulți clienți. Eu le păstrez pe ale mele pentru mai târziu,” spune Janet, sora lui Alan, acum în vârstă de 89 de ani, care i-a fost alături încă de la început. Janet a lăsat în urmă o carieră în asigurări pentru a se alătura familiei în magazin.

„Suntem o familie mare. Asta e puterea noastră. Când vremurile devin dificile, suntem uniți,” adaugă ea.

La început, magazinul - numit după tatăl lui Alan, Albert Edward Hartley - vindea doar fructe și legume. Produsele proaspete erau aranjate în cutii la intrarea magazinului, pe o alee mereu măturată din zona Gleadless, la aproximativ trei mile de centrul orașului Sheffield.

Cartofii soseau în lăzi mari de lemn și erau cărați din pivniță cu efort. Lee, fiul cel mare al lui Alan, acum în vârstă de 51 de ani, își amintește cum, copil fiind, își privea tatăl și bunicul cum se luptau cu greutatea „ucigătoare” a sacilor de cartofi.

„La începutul anilor '60, oamenii nu mâncau orez și paste, așa că vindeam tone de cartofi. După câțiva ani, tata și-a dat seama că ridicările acestea grele l-ar putea termina, așa că a investit într-o bandă transportoare,” spune el.

Modernizarea magazinului

Banda transportoare originală din anii '60 funcționează și astăzi. Lee o pornește cu mândrie, iar sunetul ei zgomotos umple magazinul. Familia se gândește acum să doneze această relicvă unui muzeu local.

Privind din spatele tejghelei, așezată pe un scaun, Janet reflectează la rafturile care se golesc treptat, intenționat, înainte de închiderea definitivă. Într-un colț îndepărtat, un frigider înalt, cu față de sticlă, este pe jumătate gol, cu băuturi energizante pe rafturi.

„Îmi amintesc când l-au adus aici. Nu știam unde să-l punem. Părea atât de mare,” spune ea. „Vindeam atunci sticle vechi de Tizer și Dandelion and Burdock. Oamenii le savurau duminica la masă,” își amintește ea zâmbind.

Un congelator a fost adăugat mai târziu. Acum, e plin cu pizza congelată și cârnați. „Oamenii cumpără mâncarea diferit acum. Pur și simplu nu mai fac cumpărături locale,” explică ea.

În anii ’90, Lee a preluat conducerea zilnică a afacerii și, deși s-a ocupat de magazin doar în ultimele 30 de ani, știe exact ce a menținut afacerea vie în timp ce altele din jur s-au prăbușit.

„Adaptează-te sau dispari,” spune el, stând lângă un raft pe care lumânările de tort și săpunul își dispută locul de cinste.

„Când supermarketurile au devenit din ce în ce mai populare, toate magazinele din jur au început să se închidă - ziarul, brutăria. Ne-am dat seama că trebuie să diversificăm și să oferim acele produse clienților noștri.”

Acum, în spatele tejghelei, unde odinioară se afla un vas mare cu cartofi, se găsește un rând ordonat de felicitări, hârtie de împachetat și baloane cu heliu. Totuși, ritmul schimbării nu a șters complet tradițiile magazinului. Ouăle încă pot fi cumpărate individual dintr-o grămadă mare aflată în spatele tejghelei, iar clienții știu să aducă înapoi cutiile vechi de ouă pentru a fi refolosite.

Clienții sunt și ei triști

Pentru Sue Denton, în vârstă de 63 de ani, care frecventează magazinul de 40 de ani, locul e ca o familie. A adus flori pentru familie și cumpără câteva fructe Sharon – ceva ce magazinul nu avea în ofertă la deschidere. „E ca și cum ar vinde tot. E ca o familie pentru mine. Nu știu ce o să fac acum,” spune ea.

Mick Pearson, de 68 de ani, vine zilnic. Azi cumpără o conservă de carne. „Vin aici să fiu abuzat,” glumește el. „O să mor de foame când se închide.”

În opinia celor mai tineri din familia Hartley, Jamie, de 19 ani, și Amy, de 18 ani, legendarele cutii de dulciuri „pick-n-mix” au rămas neschimbate de-a lungul anilor de când bunicul lor a deschis magazinul. Amy, arătând spre o pungă cu mixul de dulciuri ieftine, insistă: „E singurul loc de aici de unde poți să iei un mix așa de bun.”

Cei doi adolescenți glumesc între ei despre munca din copilărie și cine a început să lucreze primul în magazin. „Să o punem așa: există o fotografie cu mine, bebeluș, în cântarul de dulciuri,” râde Jamie.

De-a lungul anilor, atmosfera nostalgică a magazinului a atras atenția producătorilor de televiziune. Exteriorul a fost folosit pentru un serial ITV plasat în anii ’80, „Brief Encounter,” iar în 2022, seria Disney „The Full Monty,” inspirată de orașul Sheffield, a transformat magazinul în punct de vânzare pentru presă.

Pregătindu-se să închidă magazinul pentru ultima oară, Lee, care va trece la o afacere în domeniul cafelei într-o rulotă convertită, recunoaște că va fi o zi foarte dificilă: „Sunt foarte trist. Am crescut cu acești oameni care vin aici. Ne așteaptă vremuri triste.”

În ultimii ani, abordarea relaxată a lui Alan i-a permis să vadă mai mult decât tejgheaua magazinului său. El și soția sa, Pat, s-au bucurat de croaziere până în locuri îndepărtate, precum Australia și China, și speră să exploreze și mai mult în retragerea lor propriu-zisă.

„Am sentimente amestecate,” spune el. „Sunt gata de o pauză, dar îmi vor lipsi atât de mult clienții. Ei sunt mai mult ca niște prieteni.”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News