Andra Grosu, o româncă stabilită în Japonia de 20 de ani, patroana unui restaurant românesc de succes în Gifu, vorbește despre viața sa în Japonia. Iată cum s-a adaptat românca, prin ce șocuri culturale a trecut și ce spune despre cultura japoneză.

”Faptul că sunt româncă m-a ajutat foarte mult” 

„Am ajuns acum 20 de ani împreună cu fratele meu și lucrurile s-au legat în așa fel, încât chiar și în ziua de astăzi amândoi suntem locuim în în Ghifu, oraș în centrul Japoniei (..) La început nu cred că am simțit vreun șoc cultural, pentru că totul mi se părea fascinant. Șocul cultural vine abia după ce locuiești în Japonia, pentru că la început, totul ți se pare extrem de fascinant, de frumos și de diferit încât te bucuri de fiecare lucru ca un copil mic.” 

„După ce te stabilești în Japonia, începi să vezi diferențele culturale. Eu consider că faptul că noi români și ne putem adapta destul de ușor cam orice și la orice situație, m-a ajutat foarte mult să mă acomodez, atât pe mine, cât și pe fratele meu.”

„M-am „japoneziat”, nu mai gândesc la fel” 

„Japonezii au o anumită reticență când vine vorba de străini pentru că noi suntem destul de libertini în a ne exprima și în a trăi, iar ei sunt destul de rezervați. Ei, cumva, privesc străinii ca „aducatori de probleme”, pentru că le invadezi spațiul cultural. Ceea ce am observat după atâția ani de locuit aici este faptul că m-am „japoneziat” și nu mai sunt 100% româncă, nu mai gândesc la fel.  

„Acesta este doar punctul meu de vedere și vorbesc în ceea ce mă privește. Când m-am reîntors în România, m-am simțit puțin diferit. Mă deranjau discuțiile la telefon în autobuz sau alte lucruri care în Japonia nu se fac, și atunci mi-am dat seama că m-am schimbat foarte mult.” 

Viața de zi cu zi în Japonia. „Sunt atât de serioși încât le lipsește imaginația”

„Fiecare om are propria experiență, eu o să povestesc punctul meu de vedere. Atunci când am lucrat la o firmă japoneză, viața mea era destul de monotonă. Aveam un program fix și  fiecare zi nu prea se deosebea de cealaltă. Acum, de când am propria afacere, o zi nu mai seamănă cu cealaltă, dar cred că acum mă apropii mai mult de viața unui român, dacă aș putea spune așa, decât de viața unui japonez. 

Cred că depinde foarte mult de ceea ce faci, dar japonezii muncesc foarte mult, nu știu cât de mult randament dau, dar de muncit, muncesc foarte, foarte mult, Sunt extrem de serioși din punctul meu de vedere, cred că sunt atât de serioși încât le lipsește foarte mult imaginația.”

„Ei nu pot lua decizii de unii singuri” 

„Eu cred că unul din punctele lor slabe ca popor, este că ei nu pot lua decizii de unii singuri și nu pot ieși cumva din acest sistem. Așa sunt educați. Noi suntem mult mai deschiși la a încerca lucruri noi, în a veni cu idei noi. Suntem mai creativi, mai maleabil. La ei e totul după anumite reguli. Să vă povestesc ceva interesant. 

Până acum câțiva ani îi trimiteam mamei pachete din Japonia. De fiecare dată când mergeam la poștă, angajata de acolo știa deja unde trimit, dar de fiecare dată se uita în catalog și bifa fiecare punct. 

I-am spus „Doamnă, nu trimit la altă adresă, mă știți de câțiva ani”, la care ea a răspuns „Da, dar așa sunt regulile la noi”. Nu e așa și nu știu dacă e neapărat rău sau bine, dar cred că noi suntem mult mai maleabil. Cred că din acest motiv sunt și foarte puțini antreprenori japonezi, ei nu au o cultură antreprenorială dezvoltată. Sunt prefecturi care oferă bani pentru a fi folosiți în a anima mai mult viața economică din anumite zone și nu sunt oameni care să acceseze acele acele fonduri. Știu că acceptă și străini, dar sunt anumite criterii care trebuie să le îndeplinești ca străini ca să poți accesa sau beneficia de acele fonduri.” 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News